Caută 
4 MIN
Dincolo de aceste date seci, opinia publica germana cauta acum indicii privind resorturile mai profunde ale acestor crime. Cine era cu adevarat acest Tim K.? Ce a mers gresit in viata acestuia? Profesorii lui sustin acum ca adolescentul fusese un elev mediu, care nu sarea in evidenta prin nimic. Vecinii care-l stiau de mic copil si-l amintesc ca pe un baiat prietenos si linistit. Colegii de la clubul de tenis de masa au acelasi amintiri; nu asculta nici macar muzica ciudata, precum multi alti adolescenti. Pentru prietenii sai, faptul ca Tim K. ar fi putut fi capabil de un asemenea masacru era dincolo de orice imaginatie.
Tim K. a crescut impreuna cu sora sa mai mica intr-o vila din provincia profunda germana, o casa cu gradinita, sera si bazin cu pesti decorativi. In garajul familiei se gaseau doua Mercedes-uri si un Porsche. Tatal conducea o firma de marime medie; mama se ocupa dimineata de contabilitatea firmei, dupa-amiaza de cei doi copii. Copiii vecinilor povestesc cit de impresionati fusesera de camera baiatului: plasma cit un perete, colectie de jocuri video, colectie de trenuri miniaturale, multe arme de jucarie fixate pe peretii camerei sale. Cei doi copii ai familiei aveau voie sa creasca iepuri, pisici si broaste testoase. Tatal K. era un membru respectabil al comunitatii; in douazeci de ani, a transformat o mica tipografie intr-o intreprindere producatoare de ambalaje pentru industrie, cu peste 100 de angajati. Joerg K. era de asemenea membru de vaza (si sponsor principal) al clubului de tir local. Tatal K. organiza frecvent petreceri pentru vecini in gradina casei. De multe ori se lauda cu vacantele familiei K. in Statele Unite sau Egipt. Deseori, Tim si prietenii sai primeau cite o hirtie de 100 de Euro din partea domnului K., chiar si fara un motiv special.
Domnul K. avea ambitia sa faca din fiul sau o vedeta. Ambitia baiatului era mai putin evidenta. Totusi, Tim K. devenise deja o mica celebritate locala, cistigind detasat numeroase turnee de tenis de masa pentru juniori. Domnul K. il ducea de cel putin cinci ori pe saptamina la antrenamente, schimbind periodic clubul, in cautarea unor antrenori din ce in ce mai performanti. Cind nici acestia nu mai pareau suficient de competenti pentru talentul fiului sau, domnul K. a angajat un antrenor particular. La concursuri, domnul K. isi asista tensionat fiul de pe margine, tipind ori de cite ori fiul sau gresea cite o minge. Cind Tim pierdea, n-avea zile bune cu taica-sau, iar de cite ori cistiga, il recompensa cu sume serioase. La 14 ani, Tim K. evolua deja in concursurile de seniori. Tatal sau fusese sfatuit serios ca odrasla sa inceapa la echipa a doua de seniori a clubului. Tatal insa a exercitat presiuni si a obtinut ce-a dorit: acces direct la prima echipa pentru fiul sau.
Baiatul mai avea insa o pasiune: armele. Tim juca cu mare placere softgun, un soi de confruntare cu gloante de vopsea prin padurile din imprejurimi. Pina aici, nimic neobisnuit, mai toti colegii practicasera acest joc la un moment dat. Armele se puteau cumpara de la magazinul din fata scolii. Acolo se gaseau mai toate tipurile de arme de jucarie (pusti cu luneta, pistoale Beretta, kalasnikoave etc) – uimitor de asemanatoare cu cele originale. Prospectul avertiza ca nu trebuie tintit asupra oamenilor sau a animalelor. Gloantele erau niste bilute colorate cu diametrul de 9 milimetri; cel nimerit iesea din joc.
Unul dintre colegii lui Tim isi aminteste: „El era singurul care parea sa aiba o strategie." Se intimpla deseori ca baiatul sa ramina, triumfator in costumul sau de camuflaj, singurul „supravietuitor" al „luptei". Parea un joc, insa Tim il lua mult mai in serios in comparatie cu colegii sai. Armele sale nu costau 60, ci 300 de Euro. Majoritatea colegilor sai aveau o singura arma de jucarie, el era posesorul a douazeci de modele. Si de cite ori achizitiona o noua arma, se lauda cu ea in curtea scolii. I se spunea „ala obsedat de softgun". Exersa frecvent in propriul beci. Exemplu ii era tatal, care tragea cu arme adevarate la clubul de tir (frecvent insotit de propriul fiu).
Prin clasa a sasea – a saptea, Tim s-a indepartat de colegii sai. Pe acestia ii enerva faptul ca Tim cerea in cazul oricarui joc o miza in bani (chiar si la zaruri). Nici filmele horror pe DVD, o alta pasiune a baiatului, nu-i prea atrageau pe colegi. Fostii amici ai lui Tim ieseau acum cu fete si vizitau deseori circiuma oraselului. Nu si Tim. Acesta juca poker pe internet cu necunoscuti si distrugea sute de dusmani virtuali in jocuri precum Counter-Strike sau FarCry2. Pe calculatorul sau s-au gasit 200 de poze porno, majoritatea aratind femei legate fedeles. Sub pseudonim discuta pe forumuri despre masacrul de la liceul Columbine din 1999 sau cel de la Erfurt de acum sapte ani. Tim scria: „Partea distractiva e ca nici macar cei care-si anunta intentiile nu sint crezuti".
Tim nu si-a anuntat direct intentiile. Nu fusese niciodata un rebel. Notele sale au devenit din ce in ce mai proaste. Parea lipsit de bucurie, absent, fara urma de orice ambitie sportiva. Un cunoscut isi aminteste ca tatal sau fuma tigara dupa tigara, in fata terenului de sport, in timp ce fiul pierdea meci dupa meci. Tatal parea sa-si fi abandonat fiul. Tim a pierdut ultimul meci pe 11 martie, anul curent.
