Rodeo crestin pentru brother Mamaliga

Dupa ’90, au inceput sa apara si pe la noi tot felul de misionari, mai mult sau mai putin crestini. Printre mijloacele propagandei lor sint si un fel de spectacole religioase. Prin ’91, cred, am asistat pe stadionul din Copou la "O cruciada plina de miracole" a evanghelistului american Rod McDougal.

  Stadionul – plin. Multi copii: pe jos sau in brate. si femei. Pe gazon – citiva domni cu miinile in buzunare (unii dintre ei le vor tine asa si cind vor vorbi induiosator despre Dumnezeu), o doamna in halat alb, o masa pe care se afla Biblii si o trompeta, citeva banci. Mai in spate – un cor de fete cu basmalute albe si baieti cu parul perie, in costume negre.

Un domn cu ochelari negri ne transmite un "welcome to Jesus", caci aceluia care va veni cu El nu-i va mai fi foame, hungry, niciodata, ne spune domnul cu ochelari de mafiot. Corul cinta un fel de blues à la Norah Jones. "Mafiotul" o prezinta apoi pe doamna Barbara si nu mai stiu cum. Aveti "many, many traditions", ne spune doamna, apoi ne istoriseste in stil "aripile vintului" cum s-a nascut ea a doua oara, born again, la 8 ani, cind l-a primit pe Iisus. Corul isi face datoria cu ceva din Verdi. Vinzatorii de seminte din tribune isi fac si ei datoria. Urmeaza pastorul Kirkpatrick from Canada, care ne spune ca romancele gatesc "wonderful food", iar el a fost foarte interesat "to eat mamaliga". La Baia Mare nu a gasit, dar iata ca la Iasi, acum o ora, a mincat mamaliga. Lumea se amuza. "Thank you, brother Mamaliga", multumeste "mafiotul". Alt vorbitor din "our team", mister Simmons, vorbeste de Pomul vietii, "Tree of life", care va da hrana pentru toti (tot vorbind de de-ale gurii, americanii nu-si dadeau seama ca vorbeau de funie in casa spinzuratului; trecuse un an de la alegerea cu 90% a lui Iliescu, incepusera disponibilizarile, necazurile…). Ochelaristul cinta ceva melancolic la trompeta.

In fine, este anuntat misionarul. Isi face o intrare nonconformista, in maniera lui Robert Redford la rodeo in Calaretul mecanic, cine isi mai aminteste filmul. Halleluiah, halleluiah! E bucuros ca, dupa cruciade ale miracolelor din… (insiruie orasele), acum a putut veni in city of Jassy. A auzit ca noi am suferit 40 de ani, dar credinta noastra e puternica. Halleluiah! Sa ridicam miinile pentru Dumnezeu si sa strigam: Halleluiah. Stadionul mormaie ca o fiara careia i s-a aruncat o halca de carne: Aliluia. Astfel, Duhul divin, Spirit of God, se va pogori, descend, asupra noastra si ne va tamadui. Se citesc versete din Luca si Matei. Se cinta ceva departe de gustul multimii: Glory, glory, halleluiah. Cei care cred vor fi ajutati pentru ca Jesus face minuni. Sint povestite citeva dintre acestea: femei pe care nu le mai doare inima, ologi care merg, copii muti care acum pot "to say mama and to say papa". Aceleasi minuni Iisus le va face astazi. Halleluiah! Aliluia, mormaie inabusit stadionul. Corul isi face iar datoria. Domnul McDougal ridica glasul, plinge, ride printre lacrimi, povesteste multe si repede, traducatorul nu face fata. Misionarul declara ca a fost un pacatos, a fost locotenent in U.S. Navy si bea ca un desfrinat, apoi Domnul i-a aratat calea cea buna. Halleluiah! Aliluia, se aude raspunsul miriit. Astfel de minuni s-au petrecut si cu altii: ologul care merge, fetita care "says mama…" . Sa ridicam miinile catre Domnul si el ne va vindeca.

O padure de miini se ridica spre cer: miini ingrijite, de intelectual, miini batatorite, cu unghii tivite cu negru, miini de functionar, grasute ca niste pernute, miini de baieti de baieti, cu unghia de la degetul mic netaiata, miini femeiesti, roase de detergent, incretite, imbatrinite inainte de vreme, miini virtuoase, cu verighete incastrate adinc pe inelar, miini crapate in uzinele chimice, descarnate, cu vene rasucite si slabite de munca. Unele de-abia se inaltau fricos in sus, altele erau nervoase, nerabdatoare, altele intinse ferm inainte, ca in saluturi totalitare – toate cerind, reclamind, implorind, nadajduind, invocind pe Dumnezeu.

Nu am sa mai povestesc despre scandalul unora, care au vrut sa vorbeasca la microfon ("Tot ce-ati auzit, oameni buni, este o miciuna. Biserica ortodoxa…"), iar McDougal le-a retras microfonul. Nici despre "miracole" nu mai scriu aici. Am scris atunci in presa, cu dovezi, despre sarlatania practicata. Personal, am avut satisfactia de estic european sa constat ca aduna(tu)rile turmelor crestine medievale se practica si la americani. N-am simtit nici un miracol. Deh, n-oi fi avint destula credinta! Dar o minune am vazut. In apropiere, o femeie isi alapta copilul. Era o mama tinara, aproape o fetiscana, intr-un fis albastru, cu parul prins intr-o clama multicolora. Aruncind priviri furise in jur, rusinindu-se, s-a desfacut la piept si, sub o batista brodata, i-a dat sa suga copilului, care incepuse sa scinceasca. Apoi, acoperindu-i cu grija obrazul imbujorat, a inchis ochii, ca sa asculte pe Dumnezeu.