Roland Erb si literatura romana

La inceputul lunii iunie, a fost la Iasi Roland Erb, un pasionat traducator din literatura romana in limba germana; iata o scurta enumerare, din memorie, a titlurilor romanesti traduse de el: doua editii Eminescu, o editie Bacovia, alta Blaga, "Matca" lui Marin Sorescu, romanul Cimitirul Buna-vestire al lui Arghezi, nuvele de Sadoveanu, Jurnalul lui Mihail Sebastian, poeme de Stefan Augustin Doinas, de Ana Blandiana s.a. si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, romanul subsemnatei, Nudul Dianei (co-traducatoare: Julia Richter). Mai adaug insa ca el traduce si din alte limbi: franceza, portugheza, italiana si spaniola. 

Eu l-am cunoscut pe Roland Erb acum zece ani, tot la Iasi, cind fusese invitat la un congres al Pen-clubului international. In 2000 inca nu faceam parte din Pen-club, iar prezenta mea la acel congres s-a datorat faptului ca ma ocupam de pagina culturala a "Monitorului". M-am dus deci la congres in ultima zi, am luat in pauze citeva interviuri scurte, mi-am notat citeva prezente mai deosebite si am retinut citeva comunicari mai importante. Date fiind succesiunea rapida a evenimentelor, discretia domnului Erb si lipsa mea, asumata in alta parte, de calitati reportericesti, nu am aflat insa la timp faptul ca dumnealui tocmai fusese decorat, pentru traducerile sale din literatura romana, cu medalia "Mihai Eminescu" de catre presedintele tarii, Emil Constantinescu. Probabil daca venea la Iasi insusi presedintele Constantinescu, sau macar ministrul Culturii, Ion Caramitru, sa i-o inmineze, s-ar fi facut o mediatizare pe masura a acestui eveniment cultural; dar medalia a ajuns la Roland prin poeta Ana Blandiana, sefa de atunci a filialei romane a Pen-clubului, care nu a gasit, nici domnia sa, in zilele acelea sau macar ulterior, o posibilitate de a-l celebra cum se cuvine si in presa. Asa se face ca un asemenea impatimit de literatura romana a ramas ca si necunoscut la noi; ca sa va convingeti, cautati pe internet, nu veti gasi aproape nimic – nici un interviu, nici un articol, nici o referinta mai de doamne-ajuta, nici o biobibliografie a sa. Rara ingratitudine, nu credeti?

L-am revazut pe Roland Erb la Leipzig, in 2008, unde poetul Constantin Acosmei si subsemnata am fost invitati, intrucit poeziile noastre au facut obiectul unui atelier de traduceri, organizat de Universitatea Bucuresti (sectia de germanistica) si Institutul de romanistica din Leipzig. Atelierul a fost condus de poeta si traducatoarea Ioana Craciun-Fischer, profesor universitar doctor, si de Sabine Krause, dozentin. Julia Richter facea parte din colectivul de studente traducatoare, iar domnul Erb era invitat, ca personalitate cu mare experienta, sa supervizeze munca studentelor. Cum tocmai imi aparuse la Polirom romanul Nudul Dianei, i l-am oferit si domnului Erb, cu care nu am apucat nici cu acea ocazie sa schimb prea multe cuvinte. Dar numai dupa o luna de la intoarcerea in tara, am primit de la dumnealui o scrisoare, in care imi spunea ca e tentat sa traduca din roman citeva capitole pentru a le prezenta unor edituri germane. Apoi a facut echipa cu Julia Richter pentru traducere si asa am ajuns sa avem toti trei o relatie strinsa, nu doar profesionala, ci si de prietenie. Astfel, la dorinta lui deseori exprimata si la invitatia mea, Roland a venit in orasul nostru, mitic pentru el prin rezonanta numelor unor Eminescu si Creanga. In cele sapte zile cit a stat aici – timp in care si Julia a fost la Iasi -, Roland a batut orasul, singur sau in compania noastra, lacom sa vada cit mai multe din muzeele importante – Pogor, Sadoveanu, Bojdeuca, dar si casa de la Humulesti a lui Creanga (pentru o vizita la Ipotesti nu am mai avut mijloace) – sau puncte turistice rezonante in memoria lui culturala: manastirile Galata, Cetatuia si Agapia, apoi Mitropolia, Trei Ierarhi, Sinagoga, Catedrala catolica – unde a fost si la concertul-recital cu Maia Morgenstern -, cimitirul Eternitatea, parcul Copou, Bolta Rece, Cetatea Neamtului s.a. (Le multumesc din toata inima pe aceasta cale prietenelor Dana Scumpu, Dana Diculencu si Cerasela Cirimpei, care ne-au facilitat excursiile, ducindu-ne cu autoturismele personale). Dar probabil cele mai batute locuri de catre Roland au fost librariile si anticariatele. A cumparat cel putin 30 de carti; am simtit insa – cu amaraciunea ca nu i le puteam oferi eu – ca ar fi vrut sa le cumpere pe toate, sa le citeasca pe loc pe toate, sa stie totul despre noi, dovada stind si faptul ca m-a bombardat tot timpul cu intrebari legate de literatura si de autorii romani.

Nu stiu daca sint multi traducatori atit de buni cunoscatori ai literaturii romane. Nu stiu nici daca avem multi prieteni din afara atit de devotati noua si culturii noastre. Habar nu am cum sint tratati alti traducatori de catre scriitorii romani si, mai ales, de catre institutiile romanesti abilitate sa-i onoreze, sa le multumeasca intr-un fel sau altul pentru devotamentul lor: Uniunea Scriitorilor, Academia Romana, Pen-Clubul roman, Institutul Cultural Roman etc.etc. Cert este ca Roland Erb a fost prea putin recompensat de partea romana pentru munca si devotamentul lui. Ori de cite ori am impartit o cina cum nu se poate mai modesta cu el si cu Julia – la care uneori ni s-au alaturat prietenii mei scriitori (Michael Astner, Constantin Acosmei, Radu Andriescu, Bogdan Cretu, Ovidiu Nimigean, Vitalie Ciobanu) si nescriitori (Miruna Andriescu, traducatoare, Lia Gociu, traducatoare si redactor de editura ieseana, Emilia Boghiu – profesoara de limba romana in Onesti, dar si doamnele amintite mai sus), ma gindeam cu tristete la citi bani se cheltuiesc in acelasi timp de la buget pentru afaceri politice de doi bani, pentru afaceri culturale de doi bani, pentru invitati de doi bani. Roland Erb a fost doar de doua ori in Romania cu burse mici (atentie insa: si acelea oferite de statul german!) – or, se stie, un traducator are nevoie sa stea mult timp in mediul lingvistic, in riul limbii din care traduce. Ei bine, poate articolul meu le va aminti unora dintre cei potenti ca saxonul indragostit de literatura romana exista. Dar, poate mai mult decit articolul meu, o vor face microinterviurile luate de TVR Iasi (le multumesc si doamnelor Carmen Olaru si Andreea Stiliuc de la TVR Iasi, care au gasit, in penuria lor de mijloace si de timp, posibilitatea sa-i intervieveze pe cei doi traducatori in germana, invitatii mei). Si, cine stie, poate vor aparea si alti… mediatizatori! Ar fi cazul sa invatam odata sa ne respectam pe noi insine respectindu-i pe cei care ne iubesc.