Rusa ca limba straina

Cind eram  elev in Romania, prin anii ’60, era obligatoriu sa invatam din clasa a cincea o limba straina, si aceea era rusa. De ce, este cit se poate de evident: Romania facea pe atunci parte din blocul estic, iar marea putere Uniunea Sovietica, si implicit Rusia, dirija pasii statelor est-europene in toate domeniile, chiar si in privinta limbilor straine. Se intelege de la sine, din pura iubire frateasca, iar daca vreo tara infratita nu vroia sa bage asta la cap, era trasa de urechile fratesti.

Conform propagandei sovietice de pe atunci, latina si greaca erau limbile antichitatii, rusa, insa, era limba viitorului de aur. Tot ce venea din Vest, ca de exemplu franceza sau engleza, era rau, iar tot ce venea de la Moscova, spre exemplu rusa, era bun.

Asa se face ca din clasa a cincea a trebuit sa inat rusa, ceea ce nu ma prea deranja. De ce strimbau cei mari din nas la auzul cuvintului „rusa", imi era o enigma, iar ei nu catadicseau sa-mi dea vreo explicatie. Mie mi-a placut rusa chiar din prima ora, caci puteam sa ma asez in orice banca, dupa cum aveam eu chef, iar profesoara era foarte draguta. Era din Rusia si era maritata cu un roman. Avea un suflet mare si bunatatea ei se revarsa benefic asupra materiei pe care ne-o preda. Vorbita de ea, rusa suna ca un cintec, care totusi, sa raminem cu picioarele pe pamint, nu se compara cu cintecele proaspetilor Beatles care ma faceau sa-mi pierd mintile.    

Apoi, cind am intrat in clasa a noua la liceu, am continuat sa invat rusa cu aceeasi profesoara, despre care am aflat ca avea o mare pasiune pentru Tolstoi, Cehov si Puskin, in schimb nu-i placea leat de Lenin, Stalin sau Hrusciov.

Si astazi mai stiu strofa din „Evgheni Oneghin" a lui Puskin pe care am invatat-o la limba rusa. Cum ii spunea frumoasa si din pacate maritata Tatiana lui Evgheni: „Ia vam liubliu, cemu lukaviti, a ia atdnoiu atdana, i budu veci emu verna". / "Va iubesc, de ce sa mint! Dar m-am daruit altcuiva / Si ii voi ramine credincioasa pe veci".

Ce-i drept, asta suna deosebit frumos, pacat insa ca aici se cam opresc cunostintele mele de rusa. Mai stiu eu citeva cuvinte, precum vodca, balsoi, balalaica sau dacia, insa acestea nu prea sint suficiente in actul comunicarii. Pacat, fiindca eu traiesc in Düsseldorf si ajung adesea in Berlin, unde mi-ar fi foarte utila limba rusa, la intilnirile mele zilnice sau in cafenele, cind vreau sa trag cu urechea la discutiile de la masa alaturata.

Dar in curind voi zbura la Sankt Petersburg si acolo ma pot descurca de minune si fara rusa. Cica toti chelnerii din Sankt Petersburg vorbesc germana.

 (Traducere din limba germana: Lucian Turcas)