Schepsisul unei vizite neanuntate

luni, 12 iunie 2006, 19:28
3 MIN
 Schepsisul unei vizite neanuntate

Nu stii cum e mai bine: sa dai curs vinetelor resentimente pentru a-l refuza pe cel ce te-a omis din canon, sau sa te prefaci a nu observa omiterea si, cu senioriala detasare, sa dai curs invitatiei aceluiasi de a-l onora cu prezenta intr-o scrobita situatiune…
Astfel de calcule – sa concedem franc – se consuma intre personalitati de rang secund, geniile notorii netinind cont de ele, lasind demonstrativ sa se inteleaga ca nu tin cont. Va imaginati un hiperorgolios Ion Barbu dezvaluindu-si frustrarea de a fi fost omis de un George Calinescu intr-a sa Istorie? (Din care, evident, nu lipseste.) Daca insa un Mircea Micu e omis dintr-o Istorie de Dumitru Micu, lucrurile par oarecum normale in eventualitatea refuzului reciproc.
Cind, prin anii saptezeci, Constantin Prut ma omitea din Dictionarul sau de arta, ma prefaceam a nici nu-l cunoaste pe antologator, omisiunea insa, in subterana resentimentului, afectindu-ma. Punindu-ma insa in drepturi in recentul si mult mai elegantul Dictionar de-acum, stiu ca-l cunosteam si-atunci foarte bine pe exeget. Crescut dintr-odata enorm in ochii mei si, instantaneu, si-n ai istoriei artei insesi, nu? Iar faptul ca, dintre ieseni, doar pe degetele de la o mina sint cei… onorati de Prut in somptuoasa editie, e in stare sa-mi amplifice aproape maladiv infatuarea. Dimpreuna cu desfiderea pina la zero, nu?, a celor omisi.
Numai bun acest incipit pentru radiografierea momentului consumat mai alaltaieri, de data asta in regn literar. Si al carui ferment a fost Alex Stefanescu, autor… insuportabil al recentei sale Istorii literare din 1941 pina azi. Insuportabil, pentru ca asa reiese din ecourile stirnite de lucrare, una ce-si mai si doreste a-l concura pe un Lovinescu, pe un Calinescu… Ei bine, cum sa nu se sparga basicutele de fiere, cind, pe linga nesabuita ambitie, mai se si comit omisiuni strigatoare la cer.
Noroc de gabaritul gargantuelic al infractorului, dublat, spre sansa lui supravietuitoare, de manfisismul bucuresteanului de stirpe moldoveana, altfel canonadelor sub care sta ce bicisnic le-ar fi putut face fata?!
Invitat de Lucian Vasiliu sa-si lanseze Istoria (si) la Pogor, corpolentul Alex isi adusese cu el un numar prea mare din corpolentu-i op. Dupa cum arata incinta Pod Pogor-Fiul in clipa lansarii. Goala. Ca in citeva minute – ca la Filarmonica, unde sala se umple intr-o clipa de melomanii casei – si Pod-Fiul s-a populat subit, n-a fost mirare. Dar cu cine? Oricum nu cu scriitorii ieseni de rang. Cei, desigur, omisi de insuportabilul Alex din Bucuresti.
De tras instantaneu si concluzia?
Tratindu-l pe invitat cum merita, probabil ca virfurile literare locale s-au plasat intr-o explicabila indiferenta cu repedea clipa trecatoare…
Just.
Mai detasat – prin alta vocatie – mi-am facut, la rindu-mi, numarul vivant ce-l practic de-un deja amar de ani. Provocindu-l pe oaspetele de la centru cu excitantul ca, facindu-mi vizita lejera la atelieru-mi din Armeana, s-ar plasa intr-o descendenta ce-i are in frunte pe la fel de centralii Comarnescu, Frunzetti, Catargi, Brezianu, dar si pe Blandiana, Breban, Grigurcu, doritul invitat a mimat schima modestiei onorate si iata-l trecindu-mi pragul.
(Nu inainte de a-mi confectiona, si eu, farima de rica, avindu-l obiect, se-ntelege, pe acelasi blamabil Alex.
Adica.
Oi fi lipsind, probabil, ca prozator, din Istoria-i de-acum, de la Pod, dar figurez cu o fisa mai mult decit magulitoare ce mi-o face regretatul Marian Papahagi in deja legendarul Dictionar al la fel de legendarului Mircea Zaciu.
Poftim!)
Comportindu-ma ca si cum n-as sti de figurez sau nu in Istorie, comportindu-se ca si cum n-ar sti ca nu stiu, ora petrecuta – intre pinzele lucrate sau in lucru – cu oricum inegalabilul sarmant al literelor de azi a fost picant agreabila.
Vorbindu-i imensului din fotoliu de pe patu-mi procustian – proustian – freudian, n-avea cum lipsi, prin contagiune, delicatul subiect al sexului frumos. Negasindu-i mai potrivita replica la suspiciunea oaspetelui ca as fi in materie un pisalog (!), l-am rebotezat, pur si simplu, shakespearian, Falstaff (!).
Ar mai fi contat prezenta-mi in Istorie?

Comentarii