Caută 
3 MIN
Nu era mult pina la apusul soarelui si Aglaia lui Vasile Haisan se grabea sa iasa din padure. Drumul sau devenise dificil din cauza unui sac enorm plin de ciuperci.
De data aceasta, ceva nu era in regula. Sacul devenise prea greu si o durere ciudata ii cotrobaia prin burta, cu o intensitate crescatoare.
Femeie tinara, chiar voinica, nu se alarma prea usor si era convinsa ca asa cum venise durerea aceea, tot asa o sa si treaca.
– O sa ma prinda noaptea in padure, isi zice, putin ingrijorata.
Acasa o asteptau alte indatoriri, mulsul vacii, mincare la copii si apoi gobaile, porcii si alte munci care cereau efort. Era preocupata de multitudinea treburilor care cadeau doar in sarcina sa.
– Sa-mi trag sufletul putin, spune, asezindu-se pe un pietroi ratacit in padure.
Sederea se prelungeste peste pauza scurta pe care si-a propus-o si-i vine greu sa porneasca din nou la drum.
– Doamne, nu-i de gluma cu durerea asta, ce ma fac acum?
Isi da drumul la lacrimi cind constata ca n-are putere sa ridice sacul. Avea nevoie de o variatie in pregatirea mesei si ciupercile astea ar fi fost minunate.
– Doar nu ma voi lasa sa mor pentru niste ciuperci, concluzioneaza resemnata. Plec fara ele si am sa revin.
Doar ca, cu sau fara sac, durerile se inteteau tot mai rau.
Aglaia nu era rea la durere, suportase multe in viata si n-ar fi crezut ca se poate lasa batuta. Cu eforturi imense, mai mult tirindu-se, a reusit sa iasa la soseaua care taia padurea.
– Ramin sa mor aici, daca Dumnezeu nu ma ajuta…
Se gindea la copii, toti mititei, se gindea la Vasile, care venea sleit de puteri seara tirziu. Lucra la constructii in oras si deseori se obosea sa vina acasa, mergind, de regula, cite 6 km pe jos. Dimineata facea drumul invers, rugindu-se sa gaseasca o „ocazie".
– Ce viata chinuita mai are, saracul!
Cei doi aveau bucuria oferita de cei trei copii. Toti foarte isteti si, desi mititei, fiecare avea sarcini precise in treburile gospodariei.
In minte ii venea imaginea baietelului de sase ani care avea ca sarcina porcul. Porcul tot porc ramine si-si facea de cap. Pustiul l-a prins de coada si se caznea sa-i dea o lectie godacului. Numai ca lectia i-a dat-o godacul, care l-a trintit cu fata in mizerie.
– Tu-ti mama ma-tii de magar, injura prichindelul.
Aglaia zimbeste. Micutul credea ca-l jigneste pe porc facindu-l magar.
Soseaua era pustie si tinara femeie incepe sa tipe de durere.
Se roaga la Dumnezeu s-o ajute. Nu, nu pentru ea. Pentru copii.
– Doamne, ramin copilasii prea mici. Lasa-ma, Doamne, sa le ofer caldura si ocrotirea de care doar o mama buna este capabila…
Lacrimile devin mai fierbinti si Cel de Sus considera ca trebuie sa intervina. O masina, cu farurile aprinse, condusa de… un medic, opreste.
Omul sare din masina, intreaba, pipaie si o urca rapid in masina.
– Stau la intrarea in sat, geme femeia.
– Doamna, mergem direct la spital, altfel puteti muri. Sint doctor.
– Ce am? intreaba cu speranta Aglaia.
– Eu cred ca peritonita, trebuie sa fiti operata de urgenta.
– Dar copiii…
Medicul telefoneaza la amicul sau si accelereaza cit poate.
– Sint singuri acasa…, cit o sa stau acolo?
– Cam o ora, doamna.
Doctorul vedea framintarile femeii, cauzate de durere, dar mai ales de grija casei. Pina la spital deja vorbea incoerent.
– Nu stiu daca scapa, spune chirurgul.
Spitalul a facut minuni si Aglaia a redevenit lucida.
– Copiii sint singuri…, Vasile nu vine in seara asta, a fost primul sau gind.
Femeia a fost inconstienta 48 de ore si credea ca trecuse doar ora aceea, cit spusese doctorul.
– Puteti s-o vedeti, este anuntat Vasile.
Omul, apasat de situatie, paseste timid spre iubirea vietii sale. Citise pe fata nevestei ca vrea sa-i spuna ceva. Sora intelege si se indeparteaza de cei doi.
Aglaia se uita roata si trage capul lui Vasile spre urechea sa si susoteste:
– Vasile, sacul cu ciuperci este la piatra unde ne odihneam noi.
– Am inteles, spune omul surprins.
Imediat tinara femeie se scufunda intr-un somn profund si tamaduitor.
