Sinucideri de Valentine’s Day

Daca nu gresesc, pina prin anul de gratie 2000, numitul Valentin, patronul indragostitilor, nu insemna mare lucru in sinaxarul sfintilor romani. Aveam pesemne alti sfinti, alte sfinte, alti mucenici de serbat, alti patroni. Dar, mai nou, insul cu pricina a dat buzna invincibil si in calendarul autohton. Oricum, o sarbatoare a iubirii nemuritoare si a practicilor erotice (tot nemuritoare) nu strica niciodata.

Nu stim foarte multe despre vreun sfint Valentin (Vechi sau Nou). Nu stim cind a trait, in ce tara, daca a fost decapitat sau nu, daca a pasit pe carbuni sau a fost fript, daca a avut, la rindu-l lui, iubite sfioase, daca a mingiiat cu sfintele-i degete sfinta coapsa a unei sfinte femei sau, mai cast si mai pudic, numai pletele domnitei. In erotism, toata lumea cunoaste, sint gusturi si gusturi, voluptati si voluptati. Unuia ii place la nebunie nasul iubitei. Altuia, pantofiorul sau jartiera.

Nu stim nici daca se pastreaza, in vreo catedrala din cuprinsul Europei sau Americii, moaste din sacrul trup al sfintului, un molar, o tibie, un plamin, limba, urechile, barba, aratatorul, femurul. Daca astfel de moaste s-ar pastra in vreun loc renumit, in relicvariul vreunei biserici, imbracate in aurarii si nestemate, indragostitii ar merge, cu siguranta, in procesiune pina la sfintul altar si si-ar lovi capul de podea, poc, poc, in semn de inalta pretuire fata de maretia si bunavointa sfintului Valentin. Dar despre asta eu unul nu stiu nimic. Si tare ma tem ca nici domniile voastre, desi am mizat mereu pe eruditia vreunui cititor mai bisericos.

Daca exista un sfint patron al indragostitilor (sau poate nu exista niciunul?) si o sfinta zi (Valentine’s Day), trebuie sa fie prin preajma si indragostiti, si iubire, si tragedii erotice, si sinucideri din amor, si smintire. Fiindca intre iubire si moarte exista, dintotdeauna, o strinsa legatura, o fatala afinitate, o conditionare. Cum iubesti, cum ai de gind sa (te) mori!

Cine iubeste serios, asezat, moldoveneste, intentioneaza macar o data in viata sa-si ia zilele. Pe vremuri, orasul Iasi a fost celebru pentru sinuciderile lui iesite din comun. Pentru iubirile lui distruse. Pentru aprinderile de nervi. Iata cum prezenta flagelul un medic de la Spiridonie, specialist in sinucideri, ilustrul psihiatru Liubov Dragu: "…Cocotele se omoara cu veronal. Vinzatoarele, intii, se iubesc cu vreun derbedeu pe la Galata sau Nicolina, sub un maces inflorit, apoi devin pesimiste si se indoapa cu soda caustica pina le plesnesc ochii. In schimb, se intelege, femeile din lumea buna se impusca in dormitor, cu usa incuiata, perforindu-si apendicele sau splina. Elevele de la pensioane sau de la scoala de moase, fie ca nu le-a raspuns individul la amor, fie ca le-a profanat sentimentele de totdeauna, se omoara in gradina Copou, linga statuia si teiul lui Eminescu, in miros de scoarta de copac, sorbind o litra de tinctura de iod…".

Lasind anecdota la o parte, cunosc, totusi, o unica sinucidere autentica, in Iasi, pe motiv de amor neimpartasit: cea a domnisoarei Plesnila (exact asa i-a fost numele: Plesnila), care s-a aruncat pe fereastra, dintr-o casa situata in Lapusneanu, de la etajul intii sau chiar de la parter, nu mai stiu exact. De murit, tot a murit, saraca. Si, intre timp, am mai aflat una. Pe un mormint din cimitirul Eternitate, s-a sinucis cu arsenic, in 1928, sotia nuvelistului Stejar Ionescu, care sfirsise, sarmanul, cu citeva zile mai devreme, intr-un accident cutremurator. Cazuse cu trasura intr-un sant.

Iata, fratilor, cit de mare poate fi iubirea si cit de negre pot fi urmarile ei!

Dar ceea ce m-a mirat adeseori e prezenta in casele noastre, pe masa de lucru sau chiar pe noptiera din dormitor, a asa-ziselor manuale erotice, vechi de cind lumea. Nu stiu om care sa nu posede macar un exemplar din Kama-shutra, cu ilustratii colorate si diagrame. De parca iubirea nu ar fi un afect, un sentiment, o traire sufleteasca, ci o seama de informatii exacte, care se pot memora si exersa in privat.

Ce-i drept, romanii inca nu au aflat cu precizie ce este cu adevarat amorul, chiar daca unii stiu ca Eminescu a dumirit definitiv enigma lui, intr-un poem emotionant: "Ce e amorul? E un lung / Prilej pentru durere…".

V-am spus doar ca intre dragostea cea mai curata si durere (ba chiar dorinta de moarte) exista o legatura nemijlocita. Cu toate acestea, nu va recomand deloc, in nici o imprejurare, sa luati veronal sau sa va trageti un glonte in burta.