Stenograme

De citeva zile, urmaresc un serial grozav de captivant, produs pe banii serviciilor de interceptare romanesti si difuzat de toata presa romaneasca. Succesul de casa intitulat "Stenograme" are in distributie nume sonore si mai putin rasunatoare ale scenei publice romanest iar scenariul pare cladit dupa o binecunoscuta schema de Bollywood. Baietii rai sint nemilosi, agresivi si hotariti sa puna mina pe tarisoara noastra draga, iar baietii buni sint slab inarmati, dar inimosi si viteji ca niste traci gata sa-si apere cu pretul oricarei interceptari saracia, nevoile si neamul.

Intriga serialului e superb de bine articulata. Eminentele cenusii din categoria Dr. Mindbender ( G.I. Joe: Ascensiunea Cobrei – 2009) violeaza legea mai ceva ca ticalosii din vechile filme cu Vestul Salbatic, in vreme ce oamenii legii, slab echipati si hraniti, dar bine inarmati cu furci, topoare si tehnica de interceptare de ultima ora, se strofoaca sa-i bage dupa gratii pe nemernici cu ajutorul neprecupetit al transcrierilor de conversatii telefonice. E ca-n filme, cu mici deosebiri. Daca Wyatt Earp si Billy the Kid ar fi trait in Romania zilelor noastre, primul ar fi avut, in loc de insigna de serif si Colt de calibrul 45, o antena STS si echipament de inregistrare, iar cel de-al doilea ar fi renuntat la carabina Winchester pentru un iphone de ultima generatie cu care sa-si sune prietenii spre a planui faradelegi. Tot astfel, daca Eliot Ness si Al Capone s-ar intoarce din mormintele lor americane spre a locui in patria romaneasca a tuturor posibilitatilor, primul l-ar fi arestat pe al doilea nu pentru crima organizata, ci pentru factura uriasa la telefon si mirlaniile debitate zilnic in eter.

Limbajul, caci despre limbajul vodevilurilor cu bogati hrapareti si calici cu dragoste de tara vrem sa facem scriere, atrage cititorul mai ceva decit filmele mute cu Charlie Chaplin ori Stan si Bran. In paranteza fiind spus, m-am intrebat de multe ori din ce pricini traductologice celebrele indemnuri "ef you", "ef-ing ugly" si multe alte spuneri de "dulce" care apar in filmele produse peste ocean sint adesea echivalate in limba mioritica prin nevinovatul "du-te naibii" sau, si mai ingenuu, "da-te-ncolo".

Stenogramele au spulberat magia. Daca americanilor le-ar trece prin cap sa-i transpuna pe-ai nostri pre limba lor, traducatorii ar avea reale dificultati in a intelege urmatoarele mistere gestual-articulatorii cu semnificatie vag-aluziva: "p…", "m…", "f…". Sa fie oare de vina faptul ca noi, urmasii lui Traian, comunicam prin gesturi si puncte puncte? De-aia ne vine asa de greu sa ne intelegem om cu om?

Amintim, in treacat, doua exemple: "Sa-mi bag …, eu cred ca am fost isterici in lupta asta (n.r. lupta impotriva lui Basescu), de-aia ne uraste lumea, ca am fost isterici", spune un individ pe nume Toader altuia pe nume Sorin; "Bai, daca incepi cu de-astea, …  in gura sa… , iti inchid si eu telefonul, daca te iei de presedinte, fir-ai al dracu’!", zice un domn Cocos, sotul celui mai bun produs politic PDL din ultimii ani catre prietenul sau Bogdan, analist politic si intermediar in afaceri nedeslusite cu tehnica militara, energie nucleara si adevar.

Nu e cazul sa continuam cu mo(n)strele discursive. Doua exemple sint suficiente pentru a arata ca vulgaritatea si tupeul de borfas reprezinta moneda de schimb in zona intunecata a plasmuirilor, scenariilor si hartuirilor care ajung la cetateanul naiv sub forma produsului frumos ambalat in staniolul numit "decizie (politica)". Cit de naiv este cetateanul strain de zona gri a conflictelor intre fortele care-si doresc cu nesat puterea ne-o spune chiar reputatul politolog Stelian T., intr-o discutie cu amicul sau, domnul Sorin: "Conteaza ce e dincolo de camera, ce se vede prin sticla de catre Grivei". Nu conteaza ce fac dulaii, important e sa fie dresati griveii! Nu-i asa ca o astfel de replica suna aproape la fel de frumos ca fabula cu dulaul Samsom si cu catelul Samurache? Intre realitate si discursul stenogramelor exista, iata, o fericita convergenta. Lumea romaneasca se imparte, urmindu-l pe Grigore Alexandrescu, in dulai si catei. Dulaii isi marcheaza teritoriile, aleg cu grija carnea de pe oase si stapinesc cu ferocitate perimetrul pe care l-au obtinut in lupta. Daca cineva le contesta autoritatea si zona, atunci isi arata coltii si incep sa comunice in limbajul p.m.f. Cateii, griveii, cum le spune dl. Stelian privitorilor, stau pe tusa si se uita curiosi la confruntarile intre dulai. Pentru cei mici a trai inseamna a asista la spectacolul singeros pus in scena de cei mari. In calitatea lor de farime de neant, stenogramele arata limpede metafizica bolnavicioasa si chinuita care stapineste viziunea despre lume a dulailor. De la facerea omului si pina in prezent, unii dintre noi nu s-au despartit nici o clipa de animalitate, in ciuda afirmatiilor optimiste din cartile in care se demonstreaza ca ratiunea, simtirea si limbajul ridica omul deasupra tiritoarelor, zburatoarelor si patrupedelor. Intr-un univers de "limbaj" in care respectul fata de celalalt se masoara de la inaltimea josnica a insultei, vorbele sint de prisos, intrucit ele reclama intelegerea unor subtilitati pe care circumvolutiunile unora nu le pot inca asimila.