Taraba nationala

Intr-o tara saraca, mi se pare firesc ca totul sa fie de vinzare. Si inca la preturi modice, de nimic. Daca am facut socoteala bine, in Romania se vind si se cumpara, fara alegere, ca in talciocul de odinioara: locuri in Parlament, locuri de veci, locuri in fata (la concerte), permise de conducere, CV-uri alambicate, prioritati la operatii pe cord, examene la Bac, examene la titularizare, examene auto, brevete de inventator, titluri academice (inclusiv cel de doctor in Litere), teze de licenta gata redactate, certificate medicale, certificate de deces, farmece feminine, farmece vrajitoresti, termopane pentru biroul si linistea sefului Consiliului Judetean etc. etc. Enumerarea e, desigur, foarte incompleta. Numai un scrupul de spatiu si gindul de a nu produce plictisul cititorului ma opresc sa o continui pina la sfirsitul acestui scurt articol.

Cu un cuvint uzat deja, enumerarea de mai sus poate primi numele de "coruptie".

Asadar, un sistem corupt e acela in care absolut orice e privit, in primul rind (si in exclusivitate!), ca marfa. Nimic nu poate fi exclus a priori de la aceasta negustorie universala. Totul e la mezat. Nu doar marfurile obisnuite, dar si oamenii, functiile, serviciile, politetea, agheazma din candela, surisul vinzatorilor, casetele cu filme indiene, bunavointa mai-marilor, serviabilitatea frizerilor, aerul pe care il respiram, umbra din padurea Ciricului si azurul din vazduhuri. In consecinta acestei situatii, nu trebuie sa ne mire prea mult faptul ca un caz de coruptie, precum acela al directoarei Meda Leordean din Sighet, ajunge sa fie comentat sarcastic in "Frankfurter Allgemeine Zeitung". Si cum sa fie altfel? In Romania, totul miroase a comert stradal, a dugheana intunecata si a mucegai. Totul e putred. Totul se poate negocia. Totul are tarif.

Ne uimim fara motiv ca nu mai putin de o suta de copii – impreuna cu o seama de profesori – au socotit ca pot trece Bacalaureatul fara efortul de pregati vreo materie anume, contra cost. Nu e neaparat vina lor, ci a  obiceiurilor curat, adinc romanesti. De vina e, pesemne, specificul national. Ceea ce a fost va mai fi. Ceea ce va fi a mai fost, zice eclezistul. Ne uimim fara motiv ca un individ si-a infipt, cu perseverent masochism, in gavanele urechii stingi un microreceptor si s-a prezentat astfel la examenul de titularizare. Voia sa predea Religia! Nu e neaparat vina lui. A mai vazut si la altii, mai demult, procedeul. Era deja brevetat.

Din pacate, oricit ar clama politicienii nostri ca lupta impotriva coruptiei, boala nu are leac. Politia nu pridideste cu arestarile. Judecatorii nu prididesc cu eliberarea arestatilor. Neindoios, fapta niciunuia nu reprezinta nici cel mai mic pericol social…