Toamna vernisajelor

 Luna lui octombrie continua sa ii rasfete pe cei care deschid usile galeriilor centrale. Galeria „Dana" (pe strada Lapusneanu), de pilda, ii ispiteste pe amatorii de pictura cu o expozitie tematica, inspirata de Balcicul bulgaresc si de luminile lui. In vecinatate, la „Cupola" si „Tonitza", sint etalate lucrarile celei de-a doua editii a „Salonului de desen".  Despre ce este vorba?

La Balcic. Pentru multi dintre artistii autohtoni, Balcicul a fost si este inca un topos privilegiat. Asezat pe Coasta de Argint a Marii Negre, „Orasul Alb" – cum i se mai spune – a devenit in timp un fel de „Mecca" a pictorimii romane. Petrascu, Tonitza, Ghiata, Steriade, Pallady, Ressu, Muntzer, Darascu, Grigorescu, Theodorescu-Sion i-au strabatut aleile, scrutind cu nostalgie silueta mignonului Castel – „Cuibul linistit" al Reginei Maria. De curind, citiva artisti ieseni, beneficiari ai unui generos proiect de mecenat, le-au calcat pe urme, infiripind acolo un inedit „simpozion de pictura" in plein air.

Ce putem recunoaste in lucrarile realizate sub cerul Balcicului? Bucuria intilnirii cu marea, linistea orizontului, spectacolul fascinant al luminii, curburile peisajului de poveste, binecuvintat de zei (Felix Aftene); case in alb suspendate pe inaltimi, armonii vegetale, frumuseti nocturne incremenite in timp, arhitecturi pestrite – ca si neamurile adapostite sub acoperisuri (Zamfira Birzu); semetia molcoma a culmilor, fizionomii amprentate de un „spirit" vagant al locurilor (Cristian Diaconescu); profiluri angelice, variatiuni cromatice in tonuri de alb, turcoaz, galben-auriu si ocru, gradini in care intrevezi umbra siluetelor regale de altadata (Gabriela Drinceanu); suprafete marine atotcuprinzatoare, imagini fulgurante, compunind jurnalul unui „Babel" estival, minarete ivite de sub dealuri rosiatice sau albicioase  (Sabin Drinceanu); spectacolul vietii cotidiene surprins in fotograme netrucate, mirajul asfintitului de soare, falii calcaroase coborind abrupt pe tarm (Eugen Harasim); ziduri albe, lumini crepusculare, ferestre de lumina, capricii coloristice de noapte, ochi inocentI, dar patrunzatori (Manuel Manastireanu); nisipuri ardente, corpuri fierbinti, plaje destinate juisarilor ludice (Cristian Neagoe); clopote de biserici batind parca in ritmurile inimii, cadiri multicolore desenate cu acribia unui scrib calofil (Sorin Otinjac). Insumate, lucrarile se constituie intr-o inspirata arhiva picturala a emotiilor si impresiilor incercate.

Chiar daca diferite ca stil, proiectele celor noua ieseni au un numitor comun – arta de buna factura, pe masura talentului fiecaruia dintre participanti.

x

Salonul de desen. Miza expozitiei din celelalte doua galerii („Cupola" si „Tonitza") este desenul, inteles ca limbaj plastic esentializat. Ca si la prima editie, misiunea curatoriala este asumata de artistul Dragos Patrascu. Expozantii (citeva zeci) – studenti si profesori, debutanti si consacrati – pun in relatie genul plastic luat ca pretext cu mijloace expresive dintre cele mai diverse, rezultind mixaje inedite de felul desenului – instalatie, desenului – textil, desenului -colaj, desenului – fotografie. Socotit multa vreme o etapa preliminara a parcursului artistic, desenul si-a dobindit treptat autonomia in raport cu „artele majore" inca din a doua jumatate a secolului trecut.

„Revenirea desenului pe scena artei contemporane in anii ’90 este explicata prin libertatea pe care acesta o ofera artistilor, ca un curent subestimat si putin analizat. Nimeni nu declarase vreodata ca  desenul murise, asa cum au facut-o artistii, custozii si criticii de arta. Neanalizat la modul sistematic, desenul a permis artistilor sa aleaga perspectiva dorita. Usurinta cu care putea fi realizat, faptul ca nu necesita colaboratori sau negocieri cu alte persoane, asa cum se intimpla cu instalatia, fotografia sau chiar cu pictura, toate acestea au facut din desen o arta atractiva (…). Revenirea puternica a desenului este legata structural de reinvierea romantismului in cadrul practicii artei contemporane. Sublimul, emotia, intuitia, explorarea identitatii nationale, mitul, legenda, iata citeva aspecte din depozitul de idei pe care le are romantismul" – nota Dragos Patrascu in catalogul editiei anterioare. Astfel legitimata estetic, expozitia de fata ilustreaza o data in plus sincronismul demersurilor plastic autohtone cu practicile similare din „lumea artei" occidentale.

Proiectele derulate in cele trei galerii centrale ale Iasului marcheaza intr-un fel revenirea la normalitate. Bunul gust se reinstaleaza in spatiile invadate pina mai ieri de emblemele kitsch-ului.  Iasul poate fi si altceva decit capitala bigotismului si a surogatelor ieftine, de tot felul.