Caută 
4 MIN
Orice sfirsit de an indeamna la bilanturi si reflectie. 2009 nu avea cum sa faca exceptie. Omenirea a traversat in acest an (fara a iesi totalmente) cea mai grava criza economica de la cea atit de des invocata si cunoscuta de toata lumea, dintre anii 1929-1933. A fost un an de cautari, initiative, demersuri esuate, timide reusite. Unul dintre planurile mai putin spectaculoase, dar absolut necesare progresului general este cercetarea stiintifica. In aceasta directie aflam ca s-au realizat importanti pasi inainte pe calea cunoasterii activitatilor umane, dar si a vietii in general. In 2009 s-a descoperit cum arata primul nostru stramos biped cunoscut pina acum. "Ardi" sau "Ardi-pithecus ramidus" avea 1,20 metri si a trait in urma cu peste 4 milioane de ani pe teritoriul Etiopiei de astazi.
O alta descoperire, de data aceasta din domeniul geneticii, ofera sperante celor care nu vad. O echipa de oftalmologi a reusit sa injecteze unor maimute care nu distingeau culorile gene cu o proteina care le-a facut sa distinga doua culori. Dupa descifrarea genomului uman, in urma cu aproape 10 ani, a urmat cercetarea hartii epigenomului, adica a modificarilor genetice pe care le putem produce noi sau mediul in care traim. In acest mod, cancerul ar putea fi vindecat prin inginerie genetica.
O geniala inventie este cea realizata in Marea Britanie, unde un robot de laborator, denumit "Adam", este primul robot realizat in lume care poate gindi singur teorii si le poate testa fara ajutorul omului. "Adam" este prima masinarie capabila sa faca descoperiri stiintifice.
O alta descoperire interesanta este cea legata de cercetarile asupra satelitului natural al Terrei, care au demonstrat ca exista apa pe Luna. Aceasta ipoteza, de a carei veridicitate specialistii erau convinsi, a fost confirmata prin cercetarile celor de la NASA, descoperindu-se realmente apa inghetata in subsolul Lunii. Astfel s-a deschis o noua perspectiva asupra modului in care s-a nascut lumea terestra si incotro am putea sa ne indreptam. Mentionam si o alta descoperire ce confirma teoriile astrofizicienilor si scriitorilor de SF-uri. La 50 de milioane de ani lumina de Pamint exista o planeta care seamana cu Terra si se invirte in jurul unui corp ceresc ce seamana cu Soarele nostru.
La toate acestea adaugam cea mai spectaculoasa descoperire – teleportarea. Este vorba, deocamdata, de teleportarea unui atom dintr-un recipient in altul. Desi pina la teleportarea gen Star Trek mai sint multe descoperiri de facut, aplicatia cercetatorilor de la laboratoarele din Maryland poate conduce la dezvoltarea unor computere ultrarapide.
Planul uman este mai dificil de supus unui bilant, fie el si anual. Cum terminam anul 2009? Exista, desigur, la fiecare dintre noi, plusuri si minusuri. Cineva atragea atentia ca "faptele bune trebuie afirmate", punctind urmatoarele repere: nu poate fi considerata o fapta buna una al carei singur scop nu este acela de a ajuta, ci acela de a cistiga capital de imagine; nu ai voie sa pomenesti fapta buna in fata celui in favoarea caruia a fost facuta, deoarece, scotindu-i ochii beneficiarului unei fapte bune, descalifici gestul; dupa o astfel de fapta nu trebuie niciodata sa astepti sa ti se spuna "multumesc".
Insa trebuie sa constatam ca a face astazi o fapta buna a ajuns sa fie considerat un act de mare curaj. In primul rind trebuie sa-ti invingi indiferenta, iar in al doilea rind trebuie sa ai curajul sa pui pe altcineva inaintea ta. Dar celor mai multi dintre oameni le lipseste acest curaj. Povestirea despre faptele bune este la fel de importanta ca infaptuirea lor. Prin puterea exemplului, cei mai curajosi dintre noi ne pot arata cat de simplu este uneori sa fii erou – iar in 2009 lumea a putut afla de un Horia Cretan (care a salvat un copil dintr-o cladire cuprinsa de flacari in New-York), de Mihai Cheche (salvator al unui batran aflat pe punctul de a se ineca intr-un pasaj subteran din Italia) sau de Dan Florin Peteanu (care a salvat de la inec doua femei si doi copii undeva in Kansas).
Asadar, astfel de gesturi trebuie aduse in mijlocul nostru, pentru ca altfel tot mai putini oameni si-ar mai aduce aminte ce inseamna o fapta buna… Cata vreme a vorbi despre asemenea fapte este considerat un tabu, nu vom reusi niciodata sa le consideram ca facand parte din normalitate. Se pare ca este mult mai comod sa le tratam cu indiferenta sau ca pe niste gesturi exceptionale, in nici un caz banale. In tacerea noastra exista o oarecare prezumptie ca am fi putut da viata unui astfel de gest. Nimeni nu ne poate condamna de indiferenta cata vreme tacerea este regula. Astazi cei care vorbesc despre faptele bune poarta, parca, un stigmat. Indiferentii omenirii au reusit sa imbrace in rusine afirmarea faptei bune. Indiferenta este insa adevaratul stigmat. si cu cat suntem mai indiferenti, mai egoisti, cu atat ne doare mai tare sa auzim pe cineva povestind despre faptele lui bune. Lumea noastra va fi mai buna exact din momentul in care o fapta buna nu va mai fi perceputa ca o raritate, ci va deveni un modus vivendi, un fapt de viata "banal"… Cu aceste ganduri incheiem anul 2009, in speranta ca vom intra intr-o lunga (de ce nu, infinita…) etapa a "banalitatii"…
