Caută 
3 MIN
Am iesit de dimineata dupa ceva de-ale gurii: tipenie! In ajun, exact ca mai acum cateva zile, inaintea Craciunului pe nou si a Revelionului, hoarde de consumatori – spre a folosi eufemismul oficial – pustiira rafturile. Moldoveni reveniti din Italia, Franta, Spania, ba chiar din Belgia (avem unul in localitate!), dar mai cu seama din Rusia, cu bani, fireste, si-au facut plinul oriunde se gasea ceva de-ale gurii. Nu stiu daca face vreo institutie de la noi statistica bistarilor aruncati la fine de an pe vodca, coniac, salam, icre, muschiulet, bere si ce mai prevazura in perioada respectiva mercurialele. Am intrat atunci, cu slabele mele puteri sociologice, in cateva magazine: febra generalizata, lume cu sacose, cu genti, cu baloturi; impovarata – unii rau de tot – de salam, mici, sticle, torturi; transpirati, congestionati, firitisindu-se mai mereu, dupa obiceiul locului, „Cu Craciunul!", „Cu Anul Nou!". (E o tema aparte calchierea asta care a patruns – si a prins radacini! – pana si printre filologi.)
Vorbeam insa despre consum. Daca pui un ochi de chefliu, nu ti se arata mare lucru: ia colea niste oameni, care cumpara pentru familiile lor, de sfintele sarbatori. Care-i baiul, te-ar intreba musteriul de dupa falcile patratoase, brazdate de capilare plesnite? N-ai cum spune ca excesul, dimensiunea vorace a achizitiei, febrilitatea curat zoologica pe alocuri fac notele jenante, ba chiar sinistre ale momentului; ca e un paradox de strivit testele FMI-ului, de exemplu, cum se poate trai intr-o saracie tot mai lucie, dar ghiftuit, cu sunca si fripturica, si dedulcit pana si cu whisky, pentru ca o data traim, nu?
Nu mi-am pus niciodata, marturisesc, intrebarea cum suntem priviti, ce imagine avem lipita de frunti, ce perceptii alimentam. In definitiv, imi ziceam, apa trece, pietrele raman si odata, in viata asta sau in posteritate, justitia triumfa, drept care valorile – cele adevarate, fireste, de profunzime – sunt, in fine, recunoscute. Ma gandeam – horribile dictu! – la suma de clisee care, chipurile, ne-ar caracteriza ca semintie: ospitalieri, blanzi, veseli etc. Le tot aud, de ani buni. Cumpatat e inca unul din aceasta cohorta, pronuntat, ce-i drept, mai rar, desi cu aceeasi euforie. Ei, bine, cine vine pe-aici intoxicat cu perversiunile acestea culturale, ce spune oare, vazand la tot pasul lucruri care dau fara menajamente peste cap induiosatoarele iluzii etnopsihologice? O tara de oameni care se spetesc pe-aiurea de-ti vine sa le plangi de mila, dar cu „palate" unul mai strident decat altul acasa; servi si lachei dincolo, afectand insa opulenta, anvergura de proprietar (cu tabieturile aferente) cum se vad aici; dormind prin baraci la Moscova, dar rupand gura targului la volanul cate unui Mercedes hrentuit, indata cum ajung acasa. Probabil ca bovarismul se manifesta, la noi, mai abitir de sarbatori. Acesta e momentul in care ne defulam, clipele de „gratie" in care ne recompensam umilintele, gura de oxigen pentru o indelungata si istovitoare practica a replierii printre straini. S-ar zice ca moldovenii isi razbuna conditia de sclavi imbuibandu-se. Nu punem copanul in gura pentru nevoi strict digestive: oficiem si un ritual de emancipare, in acelasi timp. Mancatul ne recompenseaza in ordine psihologica, caloriile au, iacata, si o functie terapeutica…
Nu rade, citeste-nainte! Altfel de greu de explicat, in termeni rezonabili, disproportia aceasta uriasa intre esenta si aparenta prin partile noastre. Ce face, de exemplu, Vasile la vila unui mahar din patria lui Putin? De toate, zice: gradinarit, curatenie, are grija de dulaii stapanului, alearga dupa cumparaturi. Se trezeste pe la patru, se culca aproape de miezul noptii, nu are zile de odihna. Roboteste asa trei luni, cat ii ingaduie regimul de vize, trage apoi o fuga acasa, pentru o saptamana, cel mult, dupa care isi reia corvoada. Asa ani de-a randul. Nu stiu cum ti se arata lumea din conditia asta. Fapt e ca, acasa, oamenii acestia isi scot parleala: se comporta ca niste seniori, dau cu banul prin localuri, cumpara de seaca prin supermarketuri. Inca vreo cateva zile (sa treaca si sf. Vasile, pe vechi) si o sa-i vedem incolonati la casele de bilete, spre Moscova, Madrid, Verona etc.
