Viciul, Eva, biciul

Miine e 8 martie si trebuie sa ne plecam in fata Evelor. Sa le giugiulim. Dar nu cumva intreaga sarbatoare a Femeii e o minciuna, un prilej de a pacatui si mai tare? Nu cumva nefericirea noastra, a lumii in general, descompunerea moravurilor contemporane, vine tocmai de la o Eva? Unii eruditi asa cred. Si pe buna dreptate. Va amintiti doar.

Adam statea linistit sub un smochin, medita la greutatile vesniciei si la bugetul familiei (nu avea bani, nici de haine!), si Eva, care umblase aiurea prin rai, ca de obicei, i-a oferit, vicleana, un fruct din pomul cunoasterii binelui si raului. Auziti cita ipocrizie si inconstienta! Nefericita tocmai flirtase cu diavolul ascuns in sarpe. Biblia nu spune limpede ce fel de fruct i-a dat. Cei mai multi cred ca a fost un mar. Altii vorbesc de o rodie sau chiar de o lamiie, ca sa intelegem ca pacatul are intotdeauna un gust acrisor, neplacut. Iti strepezeste gura si sufletul.

Increzator, cum il stim, Adam a muscat, saracul, din fruct. Asa au intrat in lume viciul, rusinea, trufia, vesmintele transparente, foamea, diferenta dintre sexe, destrabalarea, programul saptaminal de lucru, bordelul, grevele zgomotoase, rascoalele, desfriul, maternitatile si, mai rea decit toate acestea, moartea insasi. Frati crestini, nu e vorba de o simpla poveste. Sfinta Scriptura nu cuprinde nici un cuvint gresit. Acolo nimic nu e intimplator. Prin urmare, nu e bine sa luam in desert Biblia si spusele Sfintilor Parinti.

Astazi sau miine, de sarbatoarea Femeii, ne vom preface ca nu exista in univers o fiinta mai pretioasa decit nevasta (sau amanta). Este, tare ma tem, un obicei foarte prost, invatat de curind, abia de la inceputul veacului trecut. 8 martie e numai un indemn la ipocrizie. Trebuie sa simulam, asadar, ca am avea un sentiment de netarmurita iubire sau macar de stima aprinsa fata de soacra, fata de sefa si, vai, fata de consoarta, de gura careia ne-am saturat inca din primul an de casnicie.

E prea mult. E chiar nepermis. Gata cu acest spectacol! Pentru tot ceea ce ne-a adus si ne-a facut, femeia nu merita nici o consideratie, nici un cadou. Nimicul impartit in patru, asta merita. De ce sa-i dam flori, cind femeia abia asteapta sa ne insele ori sa ne dea cu ele in cap? De ce sa-i ducem rochii, cind ea are deja citeva sute? De ce sa-i dam ciocolata si sampanie, cind ea e deja cu gindul la o noua aventura? In sfirsit, de ce sa ne umilim, tinindu-i discursuri si laudind-o? Parca am avea, frati crestini, pe cine lauda… Nu avem.

Oamenii invatati ne-au avertizat de mult asupra primejdiei. Sfintul Ciprian, de pilda, a comentat cu multa perspicacitate si justete aplecarea femeilor catre mòdele cele mai desantate si catre sulemenirea chipului dat, totusi, de bunul Dumnezeu, care stie bine ce a facut si nu trebuie corectat.

Dar femeia isi acopera pleoapele cu albastru. Isi da cu parfum de narcisa pe la urechi. Isi lungeste genele. Isi smulge sprincenele si le picteaza cu un soi de creion chimic. Isi vopseste buzele. Isi indeparteaza parul de la subtiori. Isi pune ceara pe gambe. Isi penseaza firele din urechi. Se uita zi si noapte in oglinda. E scandalos! E un sacrilegiu! O femeie care se intereseaza mai mult de linia sprincenelor decit de bucatarie nu e departe de adulter. Ea vrea sa fie frumoasa pentru a placea tuturor barbatilor si nu unuia singur, cel legiuit. Iata unde pindeste demonul neascultarii si prostitutia!

Mai tirziu, sfintul Ambrozie, care a fost si episcop al Milanului, a scris cu abia retinuta minie, intr-un tratat despre binefacerile virginitatii: "de la alterarea chipului femeile planuiesc numaidecit alterarea castitatii lor. Ce mare nebunie, femeie, sa iti schimbi trasaturile naturale, sa cauti unele contrafacute si, de teama judecatii sotului, sa ti-o abandonezi pe a ta. Ce judecator mai adevarat al uriteniei tale sa cautam, femeie, decit pe tine insati, care te temi sa fii vazuta asa cum esti?".

Si mai incolo, referindu-se la femeile ce se acopera de farduri si se baiesc in lapte de magarita: "In tine, muiere nechibzuita, sotul tau iubeste o alta femeie, iar tu vrei sa placi, in realitate, altui barbat; si te mai superi ca ajunge sa iubeasca pe o alta acela care ia lectii de adulter de la tine. Din pacate, femeie, esti o rea profesoara".

Nu inventez nimic, nici un cuvintel, nici o virgula. Asa au vorbit inteleptii cei mai intelepti: "cind auzi de femeie, sa scoti biciul". Iar noi ne pregatim inca de azi sa ne ploconim miine in fata celei din urma fapturi. Daca ar fi dupa mine, frati crestini, eu as scoate pur si simplu din calendar ziua de 8 martie…