Vizita de lucru

Pe vremea Impuscatului, adica pe cind romanimea respira cu entuziasm aerul revolutionar al epocalelor realizari, vizita de lucru era mijlocul cel mai potrivit pentru a pune in scena comedia "Noi muncim cu drag si spor pentru al tarii viitor". Au trecut douazeci de ani de cind gloantele au doborit, cu avint democractic, trupul dictaturii, insa unele naravuri sint departe de a se fi schimbat. Timpul a trecut, vizita de lucru a ramas.

In invatamintul preuniversitar, de pilda, acest obicei s-a pastrat aproape neschimbat. In trecut, scolile erau luate la puricat de nevazutele brigazi. "Vine brigada, vine brigada", susoteau, cu teama, profesorii iar copiii erau nevoiti sa vina la ore apretati, frezati si cu temele caligrafiate. Bineinteles, brigada nu prea dadea piept cu sinergia claselor. Totusi, cind organele de control hotarau sa intre la ore, scena era – vai, ce coincidenta! – pregatita din vreme. Lectiile erau atent regizate, copiii erau instruiti in ce ordine sa ridice mina si ce raspunsuri, care mai de care mai pompoase, sa dea. Cu prilejul unei asemenea inspectii, procesul didactic intra in zodia farsei iar genialitatea devenea fenomen de masa. Existau, in epoca de aur, doua tipuri de lectii: lectia reala, intemeiata pe spaime si pe constringeri uneori absurde, si lectia festiva, o irealitate de prost gust, gaunoasa ca mintile corifeilor educatiei, prin care copiii erau transformati, ca peste noapte, in tovarasi cultivati, cetateni de nadejde ai patriei.

Vremea a trecut, divortul intre realitate si festivism nu s-a realizat. In prezent, orice profesor care se afla in situatia de a participa la un concurs de promovare stie ca placerile "brigazii" sint mai importante decit cunostintele elevilor. Departe de a fi ocazii de verificare a cunostintelor si talentului pedagogic, inspectiile pentru definitivat si grade sint adesea ocazii de potolire a nevoilor evaluatorilor si nici o lege a educatiei nu va lichida acest sanatos obicei stramosesc. Astazi, ca si ieri, totul este pregatit din vreme. Lectiile decurg armonios, comisia verifica temeinic capacitatile senzoriale si extrasenzoriale ale candidatului, dupa care se trece spontan la evaluarea crincena a mezelurilor, fripturilor si licorilor menite sa ostoiasca foamea si setea de cunoastere a brigazii. Daca echipa de control este recunoscuta pentru severitate, candidatul isi face autocritica plasind in portbagaj sau in sacose itemi de evaluare suculenti, selectati cu atentie, pentru a le oferi inchizitorilor veniti in inspectie prilej de meditatie in compania familiei si a prietenilor. Acest film neorealist cu substrat festiv dovedeste ca reforma educatiei si piramida nevoilor omenesti coexista in chip armonios. Cind claponul si muschiuletul proaspat participa activ la rafinarea procesului didactic, reforma se face cu burdihanul. Fiinta e linistita si predispusa la schimbare numai daca matul e plin. Sa fie acesta un reflex inconstient al deceniilor de infometare nationala sau grobianism nerusinat?

Exemplul profesorimii nu este singular si nici monstruos. In multe alte domenii, arhitectura ineficientei se sprijina pe binefacerile vizitelor de lucru. Inspectorul ori controlorul, indiferent de sectorul de activitate si de raza personala de actiune, este semizeul perfid, potent si hraparet care jongleaza cu prevederile, pentru a se asigura ca, in aparenta, totul merge uns. Cohortele guvernamentale de girofaruri si costume de lux nu reprezinta decit expresia cea mai inalta a rolului vital pe care vizita de lucru il are in intretinerea unor relatii bazate pe servitute si frica, nu pe pricepere si cooperare.

Recent, un prieten mi-a povestit ca sedinta de guvern tinuta la Iasi a bagat in priza sute de bugetari. La Finante, de exemplu, angajatilor li s-ar fi cerut sa vina imbracati la tol festiv pentru a nu deranja cumva ochiul de fin estet al domnului Ministru, in caz ca acesta s-ar fi decis brusc sa treaca prin birouri, intr-o vizita de lucru. In fata unui asemenea monument de absurditate nu exista decit o singura reactie rationala. Sa legalizam vizitele de lucru. Sa ii rugam pe guvernanti ca in legea vizitelor de lucru sa figureze precizari detaliate despre tinuta, meniu, conversatie si cadouri. O astfel de lege ar avea meritul incontestabil de a legaliza micile si nevinovatele acte de coruptie, pentru ca despre eliminarea lor nici nu se mai pune problema.