Vuvuzela Blues

Unii specialisti sustin, cu argumente de lut, ca pe teritoriul actual al Romaniei, cu circa 10.000 de ani in urma, a existat o mare civilizatie, ce si-a trimis lumina si la Rasarit si la Apus si la Sud, unde chiar unii istorici si scriitori greci (Hesiod, Plutarh, Herodot, Eschil si altii) o mentioneaza. Se pare ca stramosii nostri stiau astronomie, astrologie, medicina, matematica, comunicau cu lumea de dincolo (vezi mitul lui Zamolxe), cultivau plante etnobotanice, aduceau jertfe umane si erau frati cu lupii. Ne-au ramas de la ei Sfinxul, Babele, piese de ceramica, inscriptii in grote, altare pe virfuri de munte, dansuri populare de alungat demonii si citeva mituri. Cum ar fi mitul Mioritei, care ne invata ca trebuie, in mod fatalist, sa ne asumam destinul (daca americanii spun: "Yes, we can", noi ne multumim cu: "Asa e viata"); mitul mesterului Manole care ne invata ca pentru a putea construi durabil trebuie sa ne jertfim sotia; capra vecinului este un alt mit fondator important, care ne invata ca vecinul nu are voie sa aiba capre mai frumoase ca ale noastre; hora tot pe loc, datul cu stingul in dreptul s.a.

De la acea mare civilizatie si pina la instalarea guvernului Boc nu s-a intimplat nimic semnificativ. Poporul roman a doinit si a haulit. La vreme de restriste se retragea in codru, care se spune ca si el e frate cu romanul, ardea recoltele si seca fintinile. Cind trecea urgia o lua de la capat. Apoi venea alta urgie si tot asa s-a nascut ceea ce Emil Cioran numea "adamismul romanesc", adica in loc sa construim durabil, o luam mereu de la capat. Sus am avut tot timpul cite un tatuc pe care-l laudam si il injuram in reprize. Cel mai bun vecin al nostru e, cum spunea istoricul Gheorghe Bratianu, Marea Neagra. In rest, am vindut tot: paduri, fabrici, petrol, banci, in general cam tot ceea ce putea crea valoare adaugata si naste dezvoltare. Asa se face ca anul trecut am inregistrat o crestere economica de – 7,1% si tot pe minus vom ramine in continuare. Acum ne bazam, in proportie de peste 80%, pe capitalul strain; mare minune capitalul strain! Numai ca, de cind cu criza, si asta se comporta eretic, mai mult pleaca decit vine, raminind in 2010 la jumatate fata de 2009.

Mare noroc am avut cu Fondul Monetar International, care ne-a triplat datoria publica intr-un singur an (aceasta ajungind la 30 si ceva de miliarde de euro, cam 30% din PIB). Nu e mare, comparativ cu alte tari europene, dar creste ca Fat-Frumos, cu 800 de euro pe minut, pentru ca romanii au invatat de la americani lectia creditelor rostogolite si cred ca merge la infinit. Ei bine, nu mai merge. Chinezii nu vor sa ne finanteze ca la americani datoria, desi am fost buni prieteni in epoca comunista. De fapt, nici nu le-am cerut. Pentru ca noi, cum spuneam, sintem mai prieteni cu FMI-ul. Jumatate din imprumut a acoperit deficitul bugetar, c-au fost ani grei, electorali, si-a trebuit sa cheltuim masiv sa iasa ai nostri, iar cealalta jumatate s-a dus in rezervele Bancii Nationale, care, drept cadou de raspuns, a redus masiv nivelul rezervele minime obligatorii impuse bancilor comerciale, care s-au trezit peste noapte cu citeva miliarde de euro in brate si, de spaima, i-au expediat rapid la bancile mama dinafara. Acum, vine scadenta. Cine plateste? S-a oferit contribuabilul roman. Care pentru asta a si renuntat la 25% din salariu, dornic sa demonstreze din nou ca avem vocatia supravietuirii.

Romanul e cunoscut si ca mare admirator de marfuri straine, de la celebrul Jelly Bon-Bon, la cele mai luxoase masini. Deficitul balantei de plati externe a atins astfel, in 2009, aproape 12 miliarde de euro (exporturile reprezentind circa 25% din PIB, in scadere cu 14%, in timp ce importurile – aproape 40% din PIB, in scadere cu 32%). Ultima mare gaselnita in materie este importul de vuvuzele din Africa de Sud, ca si cum politicienii nu fac si asa prea mult zgomot pentru nimic. In curind, fiecare roman va avea cite o vuvuzea, pentru a se putea exprima mai bine si a-si putea expune mai clar punctele de vedere. Vuvuzela vine tot din civilizatia noastra. Stramosii nostri aveau un fel de tulnice, dar erau prea mari si prea putin stridente. Africanii doar le-au scurtat. S-a si compus o melodie, Vuvuzela Blues, pe care se poate dansa foarte specific, ca Zorba grecul, dupa o prabusire atit de spectaculoasa..

Astfel, stravechea noastra civilizatie renaste. "Vom fi iarasi ce-am fost si mai mult decit atit". Vom fi iarasi omphalos, buricul pamintului. Problema e ca multi nu inteleg aceste succese si parasesc tara cu milioanele, iar sporul natural e si el negativ. Dar nu-i bai, vin chinezii si neamul merge mai departe. Ei ne pot ajuta sa scapam si de ciinii vagabonzi si de sobolani, mai ales de cei rosii, o specie foarte rezistenta. Si vom incinge o hora a unirii, de vom seca toate apele iesite din matca ce inunda pirloagele patriei.

Nu stim insa, daca ne vor lasa americanii, care deja au venit cu scuturile si avioanele lor. Dar ii vom prinde si pe ei in hora si astfel se va intari alianta lor strategica cu chinezii: Chinamerica. ro. Ne putem aduce astfel o contributie inestimabila la pacea si prosperitatea mondiala. Romanii s-au nascut din unirea dintre daci si romani. Astazi ei pot renaste din unirea americanilor cu chinezii. Se va naste astfel o noua mare civilizatie pe aceste binecuvintate meleaguri. Totul e sa ne ferim, cum spun povestile noastre, de omul mic, spin si chior… Sa indrazneasca numai Uniunea Europeana sa ne mai dea indicatii!…