Iar din nou

* Da, dragi prieteni, ne-am intors. Ne-am intors de unde am fost. N-am fost nicaieri, am stat acasa si ne-am vazut de treaba. De alta treaba decit asta. Multi ne-au intrebat da’ ce facem, da’ pe unde umblam. Stiti, ciobanul, cind cinta la fluier, la tilinca, astupa cu degetele niste gaurele si lasa libere alte gaurele, sa iasa aerul, sunetul, melodia, sa gioace oile. Asa si noi: am astupat intr-o parte, ca sa iasa mai mult pe alta – nu dam alte detalii, veti vedea cind va fi momentul, la finele anului. Si, daca se va mai intimpla cumva sa mai lipsim o zi, doua, nu va impacientati, ca n-am murit. Daca murim subit, va anuntam in prealabil, fiti linistiti!

* Fiind sfirsit de an, de ultim an neeuropean, este si momentul bilanturilor, cum se mai spune. Iata de ce multe televiziuni ne bat la cap cu materiale despre cit se cheltuie lunar in tara noastra pe cap de vaca furajata sau de bou incornorat, pe cap de gaina ouatoare crescuta cu boabe, pe cap de cetatean care munceste serios, din greu – sau, dimpotriva, pe cap de parlamentar platit din banii nostri, frati romani. Am aflat, asadar, din ‘spe mii de jurnale informative, cit au costat toate, de la lefuri, masini, celulare etc, pina la steagul de pe cladirea Parlamentului, fotoliile de piele cu ghivent, hirtia igienica de sters la gura, sapunurile sau chiar colile de hirtie de scris timpenii si enormitati pe ele etc. N-am calculat, dar din prima privire am ajuns la concluzia ca la ultimele rinduri de inundatii, plus gripa aviara, plus ultimele catastrofe s-a cheltuit mai putin. Banuim ca si lacustele, daca ar fi trecut peste tara, ar fi consumat mai putin decit alesii poporului, traiasca, ura!

* Ca miine incep Sarbatorile de Iarna. Minunat prilej pentru romani sa isi schimbe oarecum meniul si sa treaca pe salate de porc, pe verdeturi de porc, pe frunzulite si tulpinite de porc, pe radacinoase de porc, pe germeni de porc, pe porc proaspat incoltit, pe seminte de porc, pe infuzii din flori de porc si pe alte preparate dietetice de porc cum ar fi caltabosul, osinza, singeretele, chisca, slanina prajita in untura si inabusita in sos de ulei si seu cu un rintas usor etc. Ne asteapta, la jurnalele de stiri, aceleasi materiale din fiecare sfirsit de decembrie, despre hamesitii care au ajuns la spital cu a suta sarma intepenita in git si cu un colesterol asa de mare, ca a trebuit sa fie impaturit ca sa incapa pe usa. Aha, uitam: si care au ajuns ulterior in alta sectie a aceluiasi spital, sa li se scoata cu pompa mustul din freza.

* Ca tot veni vorba de Sarbatori: care-i, de fapt si de fapt, gustul acela special de Sarbatori cu care se lauda berea Tuborg? Gust de sarmale, de cirnati, caltabos si singerete? De sorici afumat sau racitura cu mujdei? De cetina de brad? De globuri si beteala? De bomboane de pom?

* Si emisiunile cu tenta gastronomica s-au imbracat deja cu specific sarbatoresc, desi drept-credinciosii inca se afla in post. Prin urmare, pentru un crestin care posteste, vizionarea unei asemenea emisiuni reprezinta o proba de rezistenta in fata ispitei. Sau, dimpotriva! De curind, am prins o asemenea panarama de emisiune care l-ar putea face pina si pe tigru sa treaca la regim pe baza de musetel. Nu, de codita-soricelului nu, si veti vedea de ce: deci, dupa cum spuneam, am prins o asemenea emisiune unde ni s-a prezentat pe prea indelete si in mult prea multe amanunte destinul tragic al unor sobolani ajunsi in bucataria unui restaurant de lux din China. Cind am vazut rozatoarea oparita, jupuita si atirnata de coada, pe loc ne-am hotarit ca vom gati un ceai. Dupa ce am aflat ca exista si specialitatea – mult mai rara! – din patru feluri de sobolani, care se comanda cu citeva zile inainte (sa aiba timp ospatarii sa-i prinda de pe sub mese, pesemne!), am renuntat si la ceai, optind doar pentru felia de lamiie. Acum ne dam seama de ce vin atitia investitori chinezi in Romania: or fi aflat ca la noi rozatoarele cresc pina si in piine, cabanos sau sticle de bere! Traiasca prietenia romano-chineza! Traiasca meniurile de Sarbatori. Multani!