Pregatiri de scoala vietii

* Mai sint putine ore pina la primul clinchet al clopotelului, anuntind fara prea mare veselie inceperea unui nou an scolar. Nu stam sa calculam acum, exact, cite ore au mai ramas, fiindca ne-ar rapi timp pretios: preferam sa aflam chiar de la cei care se pricep, din surse sigure, daca scolile din Romania sint sau nu pregatite sa primeasca valurile galagioase de scolari. Iata de ce am efectuat, de la prima ora, un scurt raid prin mai multe unitati de invatamint, pentru a vedea cum se prezinta situatia de la fata locului…

* In prima institutie, Scoala Generala "Lacusta-Voda", am simtit grija pentru elevii care vor intra, luni, in clase, grija pentru conditii: intr-un colt se aflau, depozitate, pahare si bidoane. Fara indoiala, fusesera pregatite in asteptarea celor mai mici scolari, care vor primi inca din prima zi lapte proaspat si cornulete. Am intrebat-o pe femeia de serviciu, singura din toata cladirea:

– Care, alea de colo? Da’ nu-s pentru copii, bre, ci pentru mesterii care vin sa faca azi, la prinz. A zis ca cin’ se trezesc vin la treaba. Decit atit a mai zis, ca cin’ vine, sa aiba materialele gata, sa se dreaga din prima!

– Sa dreaga ce mai e stricat prin scoala, nu? Nu vi se pare ca e cam tirziu? Iata, este vineri, luni incep orele, pot sa termine pina atunci?

– N-am zis sa dreaga, ci sa se dreaga, ca-i stiu eu mai bine! Mai mult, ca-l si cunosc pe seful de echipa, pe mesterul zugrav, ca e barbati-miu, deci stiu ce-are el nevoie cind se trezeste. Daca nu-i dai, nu merge activitatea si mai apare si accidente de munca, cum ar fi daca va uitati la ochiul meu, ca inca se mai vede vinat de saptamina trecuta, cind s-a trezit si n-a avut cimp de lucru…

– Dar, totusi, sint meseriasi atit de buni, pot repara totul pina luni dimineata?

– Pina simbata seara, ca duminica nu se munceste! Nici cu ziua de miine nu se stie, ca se sarbatoresc Sfintele Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora…

– Le ajunge o dupa-amiaza sa rezolve tot, sa varuiasca, sa vopseasca, sa repare?

– Le ajunge sa incarce materialele, sa le ia si sa le vinda.

– Iar cu curatenia din clase cum ramine?

– Mi-a lasat mie smirghel, sa dau pe pereti, sa se faca praf: cind ii praf, nu se mai cunoaste daca s-a varuit sau nu!

* A doua institutie a fost Grupul Prescolar de Economie, Contabilitate si Finante "Danila Prepeleac", unitate de invatamint particulara. Nici acolo nu erau zugravi, dar nu se vedeau nici pregatiri pentru o masa mestereasca. L-am gasit chiar pe director, pe domnul Zbiru Caret, sortind documente dintr-un dulap:

– Ati terminat deja cu zugravitul, cu pregatirile pentru evenimentul de luni?

– Care eveniment?

– Pai, luni, cind incepe scoala, nu?

– Luni, acum, incepe? Dom’le, cum trece timpul!

– Desi sinteti director, nu stiati cind incepe anul scolar?

– Io, deci, am fost numit politic, deci nu sint obligat sa stiu toate datele istorice din manual, nici nu-i specialitatea mea…

– Totusi, dumneavoastra ce specialitate aveti?

– Pai, fiind de astea, economii, finante, cum le zice, adica economica-contabila, eu am fost numit in functie, fiind econom.

– Sinteti economist?

– Econom! Adica ca nu risipesc banul, il string, vreau sa-i invat si pe prescolarii nostri sa faca.

– Iar dumneavoastra ce ati strins?

– Bani pentru partid am strins, de peste tot…

– Pentru care partid?

– Pentru toate la care am fost, din 1990 incoace. Multe… Am strins ca furnica harnica, n-am risipit ca greieru’!