Romanii incep lupta cu mielul

* Ca in fiecare vineri, e zi de bucurie. Este vineri, 28 martie; marti va fi 1 aprilie, ziua in care romanii vor primi sumedenie de vesti bune de la Guvern. Chiar, oare de ce n-a fost fixata data de 1 aprilie pentru alegeri? S-ar potrivi perfect in context! Oricum, dupa marti, 1 aprilie, pica miercuri, 2 aprilie, cind incepe panarama cu summitul NATO; habar n-avem de ce tocmai la noi in tara! Am aflat alaltaieri si ieri de la televizor ca primariile mai multor sectoare din Bucuresti au decis ca pe durata intilnirii dintre sefii lumii asteia pacatoase sa nu se mai vinda bauturi betive in apropierea traseului coloanelor oficiale, a obiectivelor importante din oras ori in preajma hotelurilor unde va fi cazata stabarimea. Asta inseamna ca daca pe W. Bush, pe Sarkozy ori pe Putin il apuca plictisul si cheful de a trage una mica, trebuie sa-si trimita soferul prin Ferentari sau prin comunele din Ilfov, sa-i aduca pe sestache, sub sacou, o sticla de veselie, nu? Habar n-avem de ce se tem autoritatile romanesti: ca localnicii chercheliti ar putea tine calea coloanelor oficiale, agitind pancarte si strigind inaltilor oaspeti „Vrem banii de la FNI!", „Jos repartitoarele!" sau „Bonuri de masa!"?

* In alta ordine de idei, ne aflam in Postul Mare: peste mai putin de o luna vin Pastele! Traditia cere ca pe masa de Pasti a romanilor sa se afle oua rosii, cozonac si preparate pe baza de miel. Va fi satisfacuta cererea de miei? Cautam un raspuns in miezul evenimentelor, unde se face casul si curge zerul. Nu stam sa aflam de la televizor ce se intimpla; ne aflam la o stina! La stina "Catelusul Schiop", unde stam de vorba cu unul dintre ciobanasi, pitorescul oier Gelu Tilinca:

– Buna ziua, domnule Tilinca si va multumim ca ati acceptat sa ne raspundeti. Tocmai mesteriti niste piese complicate… Este, cumva, o etapa traditionala in procesul fabricarii casului?

– Da, este, tocmai repar carburatorul de la masina baciului, sa plece la oras sa mai cumpere ciorapi…

– Pai, ce legatura au ciorapii cu casul?

– Da’ matale, de la oras, in ce crezi ca stoarcem casul de zer, in caciula? In geaca? Am avut productie multa si n-au mai ajuns ciorapii nostri, care ii vedeti acolo, cu brinzeturi in ei, agatati la scurs. Vedeti ca sintem toti desculti, in tenisi. Am zis ca facem o investitie, inca doua sute de perechi, ca dupa ce vindem casul ne ramin noua, la purtat…

– Adica dumneavoastra vreti sa spuneti ca va scoateti ciorapii din picioare si ii folositi la stors casul de zer?

– Incearca matale sa storci casul fara sa-i scoti din picioare; ia vezi, merge?

– De fapt, vroiam sa va intrebam despre oferta de miei din zilele premergatoare Pastelui. Ce sortimente oferiti clientilor?

– Noi urmarim doua lucruri: mai intii, urmarim lupul sau taranii din zona, sa nu vie la furat, apoi urmarim cererea pietei, functie de diversi factori sociali sau economico-administrativi. Pentru pensionari, de pilda, am scos un set special de Pasti, care contine o copituta si o cornita de mielut pentru bors, precum si o pleoapa de miel, pentru friptura la cuptor. Avem si miei la pliculet, cum e pliculetele de ceai, le bagi in apa fierbinte si faci bors de miel, este si cuburi cu aroma de miel brumariu… Ca alte sortimente, mai oferim miei mediocri, pentru cetatenii cu venituri medii (putini, de altfel, ca nu prea avem patura de mijloc, cum se spune!), precum si miei batuti de soarta, pentru paturile defavorizate…

– Cum adica, batuti de soarta?

– Adica mai mici, asa, de buzunar. Ni s-au terminat furajele, da’ am zis ca daca tot merg si japonezii pe miniaturizare, poate s-o gasi vreun cumparator si pentru ei.

– Cum ii vindeti? Si cumparatorul ce poate face cu ei, asa de mici, iese un drobusor, un protapel mic?

– Pai dam trei la zece lei. Ce drob, ce protap? Ii vindem ca brelocuri, de pus la chei, sa nu se piarda!