„Romania e un spectacol foarte contorsionat”

Rep.: – Aveti o traiectorie interesanta a vietii. Ati fost nevoit sa parasiti tara in 1985 si v-ati stabilit in Statele Unite ale Americii.

D.T.: –  Eu nu v-as dori dumneavoastra sa aveti aceeasi traiectorie. E o viata un pic prea tumultuoasa cea prin care am trecut eu. Acum e mai usor uitandu-ma retrospectiv, dar tocmai am recuperat 10.000 de pagini din ce a ramas din dosarul meu de la Securitate si cand vad prin ce am trecut, nu pot spune decat ca sunt foarte multumit ca sunt inca in viata. Recuperarea dosarului m-a amarat foarte tare. In momentul cand am inceput sa-l citesc, mi s-a facut efectiv rau. De cat de neoameni ajunsesera unii dintre noi, de ce erau capabili sa faca impotriva altora. Dosarul meu este aiuritor. Partea buna este ca mi-am recuperat corespondenta integrala. Am plecat in niste conditii care nu mai puteau fi evitate si era o perioada in care nu stiam ce mi se poate intampla maine. Am plecat la 40 de ani. A fost o ruptura extrem de traumatica. Daca as fi fost singur, poate nu as fi facut-o niciodata. Dar aveam o  responsabilitate fata de sotia si fiica mea. Deci e mai usor cand citesti despre vietile altora ca sunt tumultuoase, decat sa le traiesti.

– Ati avut mult de suferit.

– Da, am avut. 

– Si aveti resentimente fata de persoanele care v-au facut rau in trecut?

– Nu, nu am resentimente, nu sunt foarte fericit sa le reintalnesc. Mai ales pe cele pe care le-am descoperit in acest dosar ca erau informatoare ale Securitatii, ca faceau niste lucruri de o josnicie inimaginabila. Dar nu pot spune ca am vreun resentiment.

– Dumneavoastra v-ati ridicat impotriva regimului, de asta ati avut de suferit.

– Da, se pare ca am facut si asta.

– Vorbiti-ne de activitatea dumneavoastra pe plan literar.

– Nu va pot spune mare lucru in legatura cu ce am facut dupa ce am plecat din Romania fiindca eu nu traiesc in Statele Unite ale Americii din literatura. Doar pentru opt -10 ani am publicat doua reviste in limba romana acolo, care veneau si in tara. Au fost considerate cele mai bune reviste facute in strainatate in limba romana, respectiv <Agora> si <Meridian>. In rest, lucrez ca director la o mare fundatie americana care se ocupa cu educatie, cu dezvoltarea internationala, iar timp de 7 ani am lucrat chiar la Chisinau. Intre 1993 si 2000, am condus biroul din Moldova si paralel cel din Romania al fundatiei internationale pentru sisteme electorale.

– Spuneati de dosarele pe care le-ati recuperat. Aveti planuri legate de acestea, poate un proiect editorial?

– Da. Cred ca am sa scriu o carte cu domnul Antonesei, despre acele dosare. 

– Ce calitati v-au ajutat in timp sa rezistati tuturor problemelor cu care v-ati confruntat?

– Nu stiu, daca as fi stiut as fi brevetat un patent de rezistenta. Probabil ca o anumita incapatanare si poate chiar o mare doza de noroc.

– Si asa privind cu detasarea omului care a suferit in trecut, dar care acum nu mai are aceleasi sentimente, cum vedeti Romania zilelor noastre?

– In Romania este un spectacol foarte contorsionat. De multe ori, mi se pare ca este foarte greu de inteles de ce se intampla unele lucruri. Mi-as fi dorit ca Romania, dupa acesti 20 de ani din 1989 incoace sa fi aratat altfel, dar iata ca arata cum arata.

– Si ce ar fi de facut sa fie un pic mai bine?

– Nu vreau sa dau lectii nimanui, dar cred ca daca toti cei care au condus si conduc aceasta tara si cei din jurul lor ar fi actionat cu mai mult bun simt si cu mai multa responsabilitate, probabil ca tara asta ar fi aratat putin altfel. Dar, deocamdata interesele politice si personale sunt cu mult mai mari decat interesele tarii, ca sa spun o vorba mare.

– Ce parere aveti despre politicienii romani?

– Proasta.

– Si ce le-ati recomanda?

– Le-as recomanda sa fie oameni seriosi si daca promit ceva sa faca, daca nu, sa ajute alti oameni mai tineri sa devina politicieni. De fapt, pentru mine, e o mare diferenta intre politician si om politic. In Romania sunt foarte multi politicieni dar nu prea exista oameni politici.

– Din toata situatia asta cel mai mult are de suferit omul de rand.

– Da, la asta nu cred ca exista diferente de opinii, cred ca toata lumea stie acest lucru.

– Cum vedeti viata literara de la noi din tara?

– Sunt inca foarte legat de viata literara din Romania, dar nu as putea spune ca sunt la zi, la curent asa cum eram cand traiam aici.

– Dupa ce ati aflat ca veti primi Premiul Eminescu, ati pregatit un discurs adecvat importantei momentului?

– Nu. Nu mi-am pregatit un discurs cu adevarat. Lumea e satula de discursuri.

– Cui dedicati premiul?

– Colegilor mei de grupa de facultate in care se aflau si alti trei mari poeti, Ion Alexandru, Constanta Buzea si Adrian Paunescu.

– Aveti in palmares mai multe premii.

– Am trei premii de la Uniunea Scriitorilor, am prea multe si probabil ca s-a plictisit lumea sa tot vada ca mi se dau premii.

– Sunteti o persoana modesta. Poate ca alti confrati de-ai dumneavoastra ar fi avut o alta abordare a momentului de astazi.

– Ii priveste personal. Cred ca modestia este mai recomandabila decat trufia. Nu-mi plac oamenii care cred ca li se cuvine totul. Noi oamenii suntem alcatuiri ciudate. Cand i se da cuiva ceva, imediat avem reactia <de ce i s-a dat lui si nu mie>, cand primim noi, nici nu ne trece prin cap sa ne intrebam, <dar oare de ce mi s-a dat mie?> Am incercat de-a lungul vietii sa ma autodisciplinez si sa ma uit la parte plina a paharului. Sunt impacat. Cred ca juriul, decizand sa-mi dea mie premiul, nu i-a nedreptatit pe ceilalti poeti nominalizati. Daca premiul l-ar fi luat alt poet, niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap ca mi s-a facut o nedreptate. Lucrurile trebuie vazute in armonie. Exista prea multa dizarmonie in jurul nostru incat sa mai contribuim si noi la mentinerea ei.

– Ce planuri de viitor aveti? Cel putin legate de Botosani?

– Planuri de viitor, nu stiu, mi-ar face foarte mare placere sa revin la Botosani. Cat am lucrat in Moldova veneam sambata si duminica aici, cu cate un prieten. Veneam deseori la Botosani, dar nu deranjam pe nimeni. Veneam sa ma plimb si sa merg de acolo-colo si sa vad cativa oameni. M-as bucura sa pot sa revin.

– Dintre toate premiile de pana acum, care va este cel mai drag?

– Mi-e greu sa fac acest comentariu. Pana astazi, premiul la care tin cel mai mult este premiul de debut pe care l-am luat in 1973. De altfel cred ca singurul premiu care ar trebui acordat si mai ales acceptat ar fi premiul de debut, cand dintr-o mare asa de incertitudini cineva te ia de mot si te ridica peste ceilalti. In rest, premii nu ar trebui acordate ca mai mult starnesc zazanie decat confirma valoare.

– Va asteptati si la astfel de reactii dupa obtinerea acestui premiu?

– De ce sa nu ma astept? Premiile sunt un mecanism foarte subiectiv.

– Dar ati spus ca Premiul "Eminescu" este unul extrem de important.

– Cred ca Premiul "Eminescu" este cel mai important premiu de poezie la care poate aspira un poet. Pana acum am fost sentimental legat de premiul de debut. Repet, Premiul "Eminescu" este cel mai important la care poate sa aspire un poet roman. Pentru mine este de doua ori onorant. O data premiul in sine gandindu-ma la care au fost poetii care au luat acest premiu la celelalte editii, poeti fundamentali pentru literatura romana, iar al doilea motiv este lista celor nominalizati. Uneori este mai important cu cine te-ai aflat in competitie, decat premiul in sine. Acest premiu putea merge foarte usor si cu aceeasi dreptate spre oricare din ceilalti poeti nominalizati.

– Odata cu premiul primiti si titlul de cetatean de onoare al municipiului Botosani. Ce sentimente va incearca?

– Este o mare onoare. Sunt un om pe care nu-l intereseaza onorurile, dar de data asta am descoperit ca am fost foarte emotionat. Mai am un titlu de cetatean de onoare in Romania, de la Timisoara, orasul meu natal. 

– V-a placut gala de decernare a Premiului "Eminescu"?

– Foarte mult.

– Si cu ce sentimente plecati de la Botosani?

– Plec foarte tulburat si foarte emotionat, cu speranta ca ma voi intoarce anul viitor.

– In final, ce le transmiteti botosanenilor, care sunt, de acum, concetatenii dumneavoastra?

– Sa aiba noroc, sa aiba o viata mai normala, mai linistita, si puterea sa treaca prin niste ani care se anunta in continuare foarte grei.

 

Sursa: Monitorul de Botosani