Sat disparut de pe harta Voronei

Satul acela nu mai are nume acum. Voronenii, cand mai au treburi prin zona, spun ca se duc in Cot. Fiindca de la soseaua principala, ce duce la Pascani, de la troita trebuie sa faci cotul la stanga pana cand dai de niste case izolate, razletite pe culmile unui deal molcom, insa plin de o natura imbietoare. O vreme s-a chemat Vorona Dobrovolschi, pentru a nu se confunda cu satul vecin, Vorona Teodoru, caruia tot voronenii ii spun popular Pancu. La ultima impartire administrativ-teritoriala din 1968, cele doua localitati, Pancu si Cot, au fost comasate, iar denumirea oficiala a devenit Vorona Teodoru. De atunci si pana in zilele noastre Olga Arvatescu munceste din greu ca sa lamureasca autoritatile sa revina la vechea denumire de Vorona Dobrovolschi, dar pe autoritati pare sa le doara in Cot de aceste demersuri.

Sat castigat cu o biserica

Ca medic, Olga Arvatescu si-a facut pe deplin datoria fata de cetatean. A fost sefa Sectiei ORL a Spitalului din Roman si in indelungata ei cariera profesionala a facut mult bine pacientilor care i-au trecut pragul cabinetului. Acum, ca pensionara, vrea sa faca acelasi bine cetatenilor din satul ei de bastina, redandu-le identitatea si prestigiul de care s-au bucurat inaintasii acestor meleaguri. Cu toate ca in monografia comunei Vorona, intocmita de profesorul Constantin Rusu, se specifica denumirea satului Vorona Dobrovolschi, ea nu mai este demult trecuta oficial pe harta comunei si nici pe cea a judetului. Pentru a savarsi aceasta datorie de onoare fata de ascendentii familiei sale, dar si ai celorlalti locuitori ai micutului sat, Olga Arvatescu revine anual pe meleagurile natale, aduna documente vechi, reface istoria si poate ca odata si odata isi va vedea visul implinit.

Satul Dobrovolschi a carui denumire s-a schimbat dupa reforma administrativa din 1968 a fost infiintat prin anul 1812, cand Ioan Dobrovolschi, un nobil polonez, a decis sa se mute aici, cumparand pamanturi din Vorona si Chiscovata, de la boierul Negru. S-a casatorit cu o femeie din familia Tautu, dar faptul care i-a indemnat pe localnici sa il aprecieze si sa-l considere de-al lor a fost trecerea sa de la catolicism la ortodoxie. Si mai mult decat atat, Ioan Dobrovolschi a ctitorit si prima biserica din aceasta asezare omeneasca. Biserica ortodoxa, evident, fiindca prin partile noastre ortodoxia este intr-o proportie covarsitoare. Doar altarul a mai ramas din ea fiindca acum biserica este reconstruita aproape in totalitate.

Ofiter decorat, prigonit de comunisti

Paginile de caiet dictando ale Olgai Arvatescu aduna sute ori chiar mii de date despre evolutia acestui sat si in mai toate predomina numele familiei Dobrovolschi. Dupa ultimul recensamant satul numara in jur de 170 de gospodarii si peste 300 de suflete. Mai are in componenta doar biserica reconstruita, o scoala cu clase primare si un cimitir. Acolo merge frecvent Olga Arvatescu sa-si cinsteasca inaintasii si fondatorii acestui sat. Acolo salasluieste intru vesnica amintire a localnicilor si Ioan Dobrovolschi. De la ea am aflat ca Ioan Dobrovolschi a avut o fata din a doua casatorie, pe nume Safta, careia, la casatorie, i-a dat jumatate din satul Dobrovolschi. Safta s-a casatorit cu un aroman, pe nume Caralli, cu care a si construit un conac pe mosie. Au avut 12 copii, dintre care doar patru au ajuns sa-si intemeieze cate o familie (doi baieti si doua fete). Eliza, cea mai mica din familie, s-a casatorit cu doctorul Crito Socor, cu care a avut cinci copii. Cel mai mare, Mircea, ofiter de cariera, a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul". Dupa terminarea razboiului si venirea comunistilor la putere, Mircea Socor a fost haituit de securitate pana cand l-au prins la o ferma de cai de prin Muntii Dornei. De fapt el nici nu se ascundea acolo, dar nu-si mai gasise niciun alt loc de munca dupa razboi, fiind considerat chiabur, burjui, exploatator si mai erau niste termeni pe care evit sa-i mai reproduc acum.

Olga Arvatescu, fosta Socor, este fiica lui Mircea, ofiterul de cariera, decorat cu ordinul "Mihai Viteazul" de regele Mihai si bagat in puscarie de comunisti. Din Muntii Dornei a fost dus in lanturi pana la Bucuresti pentru asa-zise acte subversive la adresa statului, cand el de fapt incerca sa-si castige cinstit o bucata de paine, carand lemne din padure. A avut si oarece noroc, ca in completul de judecata era si un fost prieten si coleg de facultate, care l-a absolvit in cele din urma de vinovatiile care i se puneau in carca. Medicul si cetateanul acestei patrii, in care lustratia nu mai ajuta la nimic, cere acum, ca reparatie morala, repunerea in drepturile sale legitime ale satului de care apartine cu trup, suflet si mai ales cu contributia inaintasilor la infiintarea sa.

Casa transformata in CAP

Casa familiei Arvatescu a fost rechizitionata de comunisti si transformata in sediu CAP. Acum i-a fost retrocedata medicului Olga Arvatescu, iar de jur imprejur a reusit sa faca o adevarata gradina botanica. Vegetatia abunda, mireasma florilor te copleseste, ciresele date in parg te fac sa te inalti pe varfuri. E o hegemonie de clorofila si vitamine in curtea ei. Nu are de ce sa fie trista. Poate doar faptul ca undeva, intr-un colt al casei, se mai regaseste inca acel cotlon in care tatal ei, Mircea Socor, a stat ascuns de comunisti pentru vina de a fi aparat idealurile nationale si de a fi castigat pe merit ordinul „Mihai Viteazul". Sau poate locul unde candva stateau pitite cartile bibliotecii personale, confiscata si ea de comunisti si facuta scrum. Si mai are ea o remuscare in legatura cu politica actualilor guvernanti. „Eu, cand contribuiam la fondul de pensii, credeam ca am semnat un contract cu statul. Platesc acum ca sa-i iau mai tarziu. Acum de ce sa-mi opreasca 15%? Nu ca m-as plange. Am o pensie de 18 milioane, iar daca e nevoie ma ajuta si fiii, dar contractul meu cu statul trebuie respectat.

Este o revelatie pentru oric e jurnalist sa aiba posibilitatea de a dialoga cu oameni ca doctorul Olga Arvatescu. Un om, un profesionist, un luptator cum rar intalnesti in vremurile astea de criza.

sursa: Monitorul de Botosani