Caută 
4 MIN
Pretuiti sau huliti de romascani, fostii prim-secretari ai Comitetului Municipal al Partidului Comunist Roman si fostii primari ai municipiului s-au remarcat, de-a lungul timpului, prin ordine ce au schimbat viata urbei, prin rigoarea impusa functionarilor administratiei locale, prin construirea unor sectii de fabrici sau prin vorbe goale spuse romascanilor in speranta obtinerii unui mandat de sef al orasului. De la penultimul prim-secretar al "partidului unic" si pina la actualul primar, sefii orasului au marcat, intr-un fel sau altul, istoria Romanului.
In perioada 1944 – 1989, la conducerea orasului s-au aflat Neculai Pipa, Nicolae Hanganu, Ion Vlad, Constantin Dimitriu, Constantin Rusu, Ion Birjoveanu, Marin Apetrei, Gheorghe Letu si Clement Alexandru, considerat de unii dintre romascani ca fiind cel mai cinstit "sef" pe care urbea l-a avut inainte de Revolutia din 1989. Penultimul prim-secretar al Comitetului Municipal al Partidului Comunist Roman si presedinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului Roman, Marin Apetrei a condus orasul in perioada octombrie 1979 – aprilie 1988. Mandatul sau este legat in mod direct de construirea Laminorului de 20 de toli de la fabrica de tevi din Roman, dar si de construirea mai multor institutii din municipiu: Scoala 5, Spitalul Nou sau sediul firmei de confectii Smirodava. Marin Apetrei a fost inlocuit la conducerea orasului de Gheorghe Letu, care si-a pierdut functia in ianuarie 1990.
Primul primar postrevolutionar al Romanului a fost inginerul Constantin Rugina. Ocupant al scaunului de primar pentru o perioada destul de scurta – ianuarie – august 1990 – inginerul Rugina s-a intors apoi la fabrica de tevi din Roman, ca sef al serviciului de productie. In perioada 1992 – 1996 a fost consilier local, membru in conducerea Partidului Renasterii Judetelor Abuziv Desfiintate. Desi se afla acum in lumea celor drepti, Constantin Rugina a ramas in memoria romascanilor ca fiind o persoana hotarita in decizii si cu mare "priza" la populatie.
Mihai Macrinici, colonel in rezerva, a fost primarul Romanului in perioada august 1990 – martie 1991. Primul liberal romascan postrevolutionar aflat in functia de cap al urbei a impus in administratia locala ordinea si rigoarea, la fel ca intr-o unitate militara. Din acest motiv, Mihai Macrinici nu a fost foarte iubit de functionarii Primariei, insa a fost pretuit de cetatenii Romanului. De altfel, fostul primar este singurul care, din demnitate, si-a dat demisia din functie, dupa ce a decis ca modul in care a fost educat de armata nu mai este compatibil cu "evolutia" societatii si cu dispozitiile contradictorii si conjuncturale transmise de la nivel central.
Inginerul Vasile Adascalitei, fost viceprimar al Romanului imediat dupa Revolutie, a devenit primar al municipiului in perioada iunie 1991 – februarie 1992. Munca de primar nu a fost deloc usoara pentru fostul sef de plan de la Umaro: romascanii inca mai confundau noua administratie cu fostul "partid unic", aveau nevoie de locuinte si de butelii de gaz, dar si de alimente si bunuri. Ca primar, Vasile Adascalitei a reusit sa obtina fondurile necesare pentru extinderea retelei de alimentare cu apa potabila din oras si a aprobat construirea pe terenul municipiului a Seminarului Franciscan. Tot Vasile Adascalitei a sprijinit deschiderea primelor consignatii din municipiu – cele patronate de Sorin Ovidiu Vintu si de Gelu Teodorescu.
Otto Helmut Mayerhoffer a fost primarul care, spre deosebire de unii dintre predecesorii sai, s-a remarcat prin sensibilitate si modestie. Cu toate acestea, el nu a avut rezultate notabile in calitate de sef al urbei. Printre altele, Otto Mayerhoffer a incercat sa privatizeze Strandul Municipal, de care era interesat, la acea vreme, Sorin Ovidiu Vintu. Tentativa de privatizare a strandului a esuat, insa. Mandatul sau de primar s-a incheiat in anul 1996, cind a fost inlocuit din functie, pentru urmatorii patru ani, de Ion Vlad.
Ion Vlad este singurul care a ocupat functia de primar al Romanului si in perioada comunista, si in cea de dupa Revolutie. Considerat de romascani ca fiind un bun gospodar si un om cu experienta, Ion Vlad s-a confruntat cu problemele generate de situatia economica a municipiului, in perioada de tranzitie. Incercarile sale de a dezvolta municipiul au fost blocate si de faptul ca, la acea perioada, la conducerea tarii se aflau oponentii politici ai PSDR – partid din care acesta facea parte.
Timp de doua mandate, la conducerea orasului s-a aflat, in perioada 2000 – 2008, Dan Ioan Carpusor, fost consilier local din partea Partidului Social Democrat. Romascanii isi amintesc, din initiativele sale, mai ales modernizarea Parcului Municipal, rezolvarea problemei apei potabile din municipiu, diverse manifestari precum "Festivalul Berii" sau "Ziua Romanului", dar si sprijinul acordat echipei de handbal HCM Roman.
Sursa: Ziarul de Roman
