Adevaratul inceput?

Politehnica a trecut cu brio de cele doua hopuri pe care le-a avut in drum vineri. Decizia Comisiei de Disciplina de reprogramare a partidei cu Farul a fost urmata la citeva ore de bifarea primului punct in actualul sezon, remiza de la Cluj, din curtea CFR, fiind una dintre surprizele rundei. Firesc, acest rezultat a fost deja analizat pe larg in mass-media, ceea ce ne limiteaza  adincirea unui subiect pe marginea caruia am facut o referire in numarul de simbata al "Ziarului de Iasi". De aceea, astazi ne marginim sa trecem in revista principalele invataminte ale partidei.

In primul rind, s-a (re)demonstrat ca Politehnica e o nuca tare atunci cind grupul functioneaza si cind jucatorii sint dispusi la risipa totala de energie. La Cluj, nici un jucator iesean nu s-a ridicat foarte mult deasupra celorlalti, si, totodata, nici un jucator nu a jucat prost! Aceste lucruri s-au datorat si daruirii totale, toti fotbalistii punind serios osul. Aici, un mare merit il are antrenorul Ionut Popa, si ajungem pe o a doua directie importanta, care a dat senzatia ca a iesit din pasa proasta in care s-a aflat si el in start de sezon. Pe linga capacitarea echipei, lucru care este, de multe ori, esential in Liga I, tehnicianului i-au iesit si mutatiile tactice. Plasarea lui Bratu in spatele lui Tanasa i-a incomodat vizibil pe clujeni, iar urcarea lui Munteanu ca inchizator a dat mai multa consistenta liniei mediane, ceferistii avind reale dificultati de a trece de primul baraj ridicat in fata lui Plesca; partea a doua a rocadei, coborirea lui Ilie, a rodit si ea, singurul iesean get-beget din lotul Politehnicii dind randament linga Onut. Ajuns la capitan, atingem al treilea reper important al disputei de vineri, regasirea stabilitatii defensive, de care fotbalistul format la Ploiesti e direct raspunzator. Lista plusurilor ar putea continua cu senzatia ca Poli nu sta in poarta doar in Branet, jocul lui Plesca fiind peste asteptari, si tupeul ofensiv etalat, mult mai consistent in comparatie cu alte partide.

La "minusuri" gasim, din pacate, aspecte care au mai fost intilnite in jocul Politehnicii. Pe linga unele gafe individuale, cele mai deranjante sint erorile de marcaj ce apar la centrarile adversarilor, jucatorii CFR-ului avind trei reluari cu capul din pozitii nepermis de lejere. Nu e de trecut cu vederea nici ratarea uriasa a lui Tanasa, din prelungiri, situatii de acest gen nefiind permise a fi irosite.

Cu bune, cu rele (evident, prima categorie are argumente superioare numeric), Poli a remizat la Cluj si i-a contrazis pe cei care o vedea deja ingropata. Revirimentul total depinde insa si de modul in care vor curge lucrurile in Copou in zilele si saptaminile viitoare.

Poli-catalog

Plesca (7,5) – a depasit tracul pe parcurs; a avut sansa la citeva executii imprecise ale clujenilor din pozitii ideale, dar a avut si doua-trei interventii de exceptie, pe linga citeva iesiri foarte sigure dintre buturi.

Buta (7) – sigur, indiferent de adversarul care-i calca prin zona, Dubarbier, de exemplu, fiind transformat intr-un anonim.

Onut (7) – reintrarea lui in echipa s-a simtit din plin.

Ilie (6,5) – unul dintre putinele meciuri bune ca stoper; a contat mult faptul ca l-a avut pe Onut linga el.

Pecnik (6) – a avut citeva dificultati in a-l struni pe un Semedo mai sters decit de obicei.

Bersnjak (6,5) – trei suturi periculoase trimise in prima repriza.

Naidin (7) – a jucat cu capul sus, a pasat, a recuperat, a muncit.

L. Munteanu (6,5) – s-a descurcat ca inchizator, fiind foarte util tactic.

M. Oprea (6) – a stopat urcarile lui Tony.

Bratu (6) – a dat citeva pase interesante, a tinut bine mingea.

Tanasa (6) – daca inscria in prelungiri era eroul Iasului.

Viveiros (6) – doua actiuni foarte periculoase.

Sfirlea (6) – s-a marginit la a alerga mult.

Milea a intrat pe final.