Numai francezii pot cistiga asa!

Franta: Barthez – Thuram, Gallas, Silvestre (’80 – Sagnol), Lizaraz? – Vi?ira, Mak?l?l? (’90^4 – Dacourt) – Pir?s (’76 – Wiltord), Zidane – Tr?z?guet, Henry. Antrenor: Jacques Santini.
Anglia: James – G. Neville, King, Campbell, A. Cole – Beckham, Scholes, Lampard, Scholes (’77 – Hargreaves), Gerrard – Rooney (’76 – Heskey), Owen(’70 – Vassell). Antrenor: Sven-Goran Eriksson.
Arbitru: Markus Merk (Germania).
0-1, min.39: Lampard, cu capul de la 8 metri, dupa o lovitura libera executata magistral de pe partea dreapta.
1-1, min. 90^1: Zidane, executie senzationala din lovitura libera de la 20 m, pozitie centrala.
2-1, min. 90^3: Zidane, din penalty, dupa cosirea lui Henry in careu, de catre portarul James
Cartonase galbene: Pir?s, Silvestre / Scholes, Lampard, James.
Cea mai buna linie de mijloc, cu impenetrabilul cuplul de inchizatori Vi?ira – Mak?l?l?, cu inepuizabilul Pir?s si genialul Zidane; cea mai teribila pereche de atacanti de pe continent: Henry – Tr?z?guet, tunari de frunte din „Premier League” si „Serie A”; iar in privinta apararii, francezii sint convinsi ca doar Italia le poate sta in fata, dar „catenaccio” dureaza de pe vremea cind fotbalul „hexagonal” era vraiste. Aceasta era masinaria pe care Anglia lui Eriksson trebuia s-o infrunte pe „Estadio da Luz”. Poate ca de aceea, echipa Albionului a abordat cu prudenta derbiul Minecii. Si era firesc ca francezii, aplicind presingul lor neiertator, sa domine. Dar englezii, desi n-au renuntat decit in parte la stravechiul lor „kick and run”, stiau ca orice masinarie se poate gripa (s-a vazut in Coreea). Au evitat ciocnirile frontale si, implicit, barajul Vi?ira – Mak?l?le, s-au aparat cu indirjire si au actionat pe benzi, mizind pe precizia centrarilor lui Beckham si Owen. Aceasta a fost schita in alb-negru a primei reprize, in care francezii au incintat uneori, dar n-au avut decit o ocazie mai acatarii (un „cap” al lui Tr?z?guet peste bara), iar englezii au inscris, in urma unei faze fixe, al carui artizan a fost acelasi mult hulit David Beckham, faza finalizata de „creierul” echipei lui Abramovici, Frank Lampard.
Repriza secunda a debutat, firesc, cu… „allez les bleu”, tirada concretizata prin trei suturi periculoase la poarta lui James, doua ale lui Henry si unul al lui Zidane. Dar, Eriksson, omul constructiei metodice, a invatat intr-atita amar de ani petrecuti in Italia sa si distruga, astfel ca iuresul francez s-a mai stins. Ba mai rau pentru „cocosi”, incep sa apara gaurile din apararea franceza. Astfel incit, in min. 72, imberbul Rooney a scapat spre poarta, dar a fost „cosit” in careu de catre Silvestre. Dar Beckham a executat telefonat lovitura de la 11 m, ratind desprinderea. Va fi aceasta ratare momentul psihologic al partidei?
Cum s-o impartit norocul?
Se parea ca n-a fost nici un moment psihologic! Francezii au reactionat lent la ratarea lui „Becks” si englezii pareau sa stapineasca terenul. Dar, in prelungiri, Heskey l-a faultat pe Mak?l?l? la 20 de metri si Zidane a executat magistral. Dupa doua minute si jumatate, James l-a agatat in careu pe Henry si Zidane n-a iertat. Astfel incit Franta a cistigat o batalie care era ca si pierduta. Partitura dirijata de Eriksson a fost aproape ireprosabila (inclusiv schimbarile in distributie), dar Franta n-a uitat finala Euro 2000. Atunci, Delvecchio a deschis scorul pentru Italia, dar in ultimele secunde, Wiltord a egalat si in primele minute din prelungiri, Tr?z?guet a inscris golul de aur. Adevarat e ca echipele mari au si noroc. Problema este cit o sa mai tina. (Nic. G)