Zidane la portile Romei

Cu citeva decenii in urma, erau la moda, pe ecranele noastre, filmele de capa si spada, cu Jean Marais si Gerrard Barray, mai toate, "coproductii franco-italiene".
Miine seara, pe stadionul "De Kuyp" din Rotterdam, va avea loc o alta coproductie franco-italiana, mai pasionanta decit aventurile celor trei muschetari, sau ale cavalerului Pardaillan: Franta – Italia. Am intilnit multa lume care a regretat necalificarea Olandei, considerind ca o coproductie franco-italiana ar fi, de la bun inceput, un fiasco pe plan spectacular. Francezii lui Roger Lemerre au dominat jocul mai mult din punct de vedere tactic, in special prin echilibrul compartimentelor. Linie de fund inexpugnabila, mijloc metodic si temporizator, diferenta valorica fiind facuta de harul lui Zidane, autenticul schimbator de viteza al echipei. Despre Italia, ce sa mai spunem mai mult, decit un singur cuvint aparut pe un banner urias aparut in mijlocul marii albastre a suporterilor italieni: "CATENACCIO" (zavor), numele cu care este cunoscuta inovatia tactica de acum 30 de ani a magului incruntat Helenio Herrera, cel care a intirziat cu cel putin un deceniu evolutia fireasca a spectacolului fotbalistic. La o prima vedere, meciul Franta – Italia pare o infruntare intre doua spade ascutite, care se lovesc cu putere, intr-un scrisnet infiorator. Se anticipeaza ca va fi ilustrarea pe viu a principiului ca "jocul greseala asteapta". Ca acela care va gresi primul, va pierde batalia si, in cazul ca greseala decisiva nu va aparea, vor decide loviturile de la 11 m. Oare asa sa fie?
O sansa pentru spectacol
Acea sansa ar fi ca francezii sa realizeze faptul ca nu joaca finala cu Brazilia, pe "Stade de France". Sa porneasca cu toate motoarele la atac, sa inscrie primii si sa-i scoata pe "macaronari" din imposibila lor incuietoare. "Cocosii" lui Lemerre au dovedit mai mult aplomb ofensiv, in fata Portugaliei si chiar a Olandei, chiar daca a jucat cu echipa secunda. Dar lusitanii nu reprezinta o echipa cu aparare de netrecut, iar olandezii au fost si ei mai mult preocupati de a satisface apetitul nenumaratilor fani imbracati in oranj. Jucind cu Italia, echipa franceza trebuie sa fie constienta ca, practicind un joc de asteptare, nu are nici o sansa. Virfurile transalpine Inzaghi sau Totti pot prinde usor pe picior gresit apararea in linie a francezilor, facind extrem de problematice posibilitatile atacantilor francezi de a penetra cetatea aparata de garda de otel Toldo – Nesta, Canavaro, Iuliano. N-ar fi exclus ca antrenorul Roger Lemerre sa-l introduca de la inceput in formatie pe Youri Djorkaeff, mijlocas cu mari disponibilitati tecnice, sacrificindu-si unul dintre salahori, Viéira sau Petit. Dar, comentatorii francezi spun ca Lemerre cauta solutii pentru a-i gasi loc lui Djorkaeff un loc, poate chiar in atac, in tandem cu Henry.
Salahorul Del Piero
Marea problema a italienilor pentru aceasta finala ramine linia de mijloc, in special partea ei dreapta. Di Livio si Conte sint accidentati, iar Zambrotta nu poate juca, din cauza cartonasului rosu, primit de la germanul Markus Merk, in semifinala cu Olanda. "Squadra azzurra" se afla intr-o situatie asemanatoare cu cea a echipei Romaniei, inaintea meciului din sferturile de finala. Dupa eliminarea juventinului, antrenorul Dino Zoff si-a retras cea mai importanta vedeta, Alessandro Del Piero, in linia de mijloc. S-ar putea ca aceasta sa fie si solutia lui Zoff pentru finala, deoarece "Alex" a dovedit ca isi poate sacrifica orgoliul in slujba echipei. S-ar putea ca tocmai acesta sa fie asul din mineca fostului portar al "squadrei", Del Piero putind dezechilbra, prin harul sau, soliditatea mijlocului francez. Fireste, este doar o supozitie, fiindca este de la sine inteles ca ambii antrenori pregatesc surprize tactice, care nu pot fi dezvaluite cu doua zile inaintea meciului. In acest sens, nu va putem prezenta decit doua formatii, mai putin decit probabile:
Franta: Barthez – Thuram, Desailly, Blanc, Lizarazu – Djorkaeff, Deschamps, Zidane, Petit – Anelka, Henry.
Italia: Toldo – Cannavaro, Nesta, Iuliano – Del Piero, Albertini, Fiore, Di Biagio, Pessotto (Maldini) – Totti, Inzaghi.
Marea finala va fi condusa la centru de Anders Frisk (Suedia), ajutat la tusa de compatriotul sau Leif Lindberg si de danezul Jens Larsen. (Nicolae GRECU)