Caută 
1 MIN
După peste un sfert de secol de la eliberarea de sub comunism, Iaşul, altădată capitală, altădată al doilea oraş al României, a ajuns într-o situaţia umilitoare de a fi capitala celei mai sărace zone a UE, şi fără a avea perspective reale de a reuşi să mai prindă din urmă măcar alte oraşe din România.
Fără industrie, fără cultură relevantă, oraşul nostru este în pericol, asta şi din cauza mai ales a establismentului politic care nu vrea să se reformeze. Promisiunile electorale nu au foarte mult fond. Vin cu aceiaşi oameni, cu acelaşi idei vechi şi mestecate din patru în patru ani, reţete care nu au adus nu vor aduce progres. Toate demersurile politice de până acum au eşuat. Nu se întâmplă lucrurile aşa cum am vrea şi cum ştim că ar trebui. În politica locală înjuriile, atacul personal, diletantismul, traseismul şi discuţiile sterile ţin loc de discuţii reale despre proiecte şi despre viziune, despre ce vrem să facem cu oraşul ăsta. Acestea fac pe cetăţeanul onest al acestui oraş să nu se mai descurce, să-i fie teamă, să nu mai aibă predictibilitatea vieţii sale, să fie descurajat şi împins să emigreze.
Astfel se prefigurează condamnarea la încă cel puţin patru ani de STAGNARE. Ar trebui decretat: Iaşi – Stare de urgenţă – iată 7 motive:
(1) Avem la Iaşi clădiri din turtă dulce pe cât de frumoase, pe atât de perisabile. Avem pretenţii de Metropolă, dar nu suntem în stare să avem grijă de ele. Majoritatea clădirilor de patrimoniu stau să cadă, altele le-am pierdut deja. Nu sunt puse în valoare monumentele ca locuri şi spaţii publice, unele clădiri sunt un pericol pentru locatari. Celor care mai primesc oarecare atenţie sunt – din cauza lipsei totale de preocupare a administraţiei – urâţite prin intervenţii grosolane, nereglementate. Se schimbă tâmplăria cu termopan ieftin (alb), se înlocuiesc acoperişurile din ţiglă cu tablă, elemetele de faţadă sunt distruse, apar mansardări şi extinderi. Este plin de reclame şi firme fără reguli estetice, dimensionare, cromatică etc. În general nu există reguli clare de reabilitare şi urmărire minuţioasă.
(2) PUG-ul Iaşului este depăşit, iar întocmirea lui este dirijată de interese imobiliare, şantaje de presă, interese de partid. Are soluţii ce în ţările civilizate nu se mai folosesc de câteva decenii. Nu se face nici un fel de consultare publică pe propunerile specialiştilor. Vom pierde spaţii verzi, clădiri, vederea spre colinele şi monumentele din jurul Iaşului. Asta în "favoarea” unei urbanizări şi arhitecturi tot mai urâte. Zona din jurul cornişei centrului (Palas, Smârdan, Sfântul Andrei, Elena Doamna) va fi blocată, se va aglomera şi mai mult de clădiri, cu infrastructură şi utilităţi depăşite. Centrul istoric se sufocă, va deveni clautrofobic şi blocat de trafic, în loc să fie cât mai repede organizat ca pietonal unde să facem proiecte de spaţii publice pentru pietoni şi cultură. Sunt aprobate şi construite proiecte care blocheză propunerile din viitorul PUG – străzi, legături şi intervenţii care sunt foarte necesare oraşului şi care sunt cunoscute de către administraţie.
(3) Noua bulă imobiliară se va termina mâine. Proiecte, în special cele publice, care să ţină locurile de munca şi firmele la Iaşi lipsesc. Nu facem acele proiecte sustenabile de care Iaşul are nevoie, de regenerare urbană, cultură, infrastructură, locuri de muncă. Cele câteva care au pornit în ultimii ani au fost făcute în general prost, cu cheltuieli mari şi risipă a banului public, întârzieri şi grevate de corupţie. Majoritatea vor fi depăşite în câţiva ani.
(4) Iaşul este cel mai poluat oraş din ţară. Asta din cauza traficului, şantierelor întârziate şi neprotejate, neîngrijirii spaţiilor verzi, a dispariţiei unora dintre acestea. Nu exista un Registru al spaţiilor verzi, cum nu există cadastrul oraşului.
(5) Transportul public care să scoată maşinile din centru este cel mai prost din ţară şi pune în pericol pe cei care-l utilizează. Utilajele achiziţionate sunt vechi, i-au periodic foc, rămân fără frâne, nu oferă confort şi nu vin la timp, fiind blocate de circulaţia haotică. Legăturile în Zona metropolitană nu există.
(6) Tot mai mulţi tineri părăsesc Iaşul. Migraţia este nu doar un dezastru pentru familiile acestora, ci şi pentru oraş. Numărul studenţilor din universităţile ieşene scade de la an la an. Iaşul nu este un oraş universitar, ci un oraş cu universităţi. Învăţământul este subfinanţat, nepotist, depăşit şi neperformant, iar oraşul nu răspunde nevoilor tinerilor de transport, distracţie, cultură, sănătate. Cea mai impotantă resursă a Iaşului sunt oamenii, dar natalitatea scade, pierdem populaţie şi nu atragem alta care să ne asigure dezvoltarea.
(7) Sistemul sanitar nu face oamenii să se simtă protejaţi în Iaşi. Nu avem o soluţie pentru a nu pierde şi Spitalul Regional de Urgenţă. Cine o să vrea să mai stea, sau din contra, să vină la Iaşi dacă nu se simt în siguranţă aici? Spitalele, deşi unele au primit o spoială în ultimii ani, sunt pline de bacterii ucigaşe, personalul este din ce în ce mai puţin. Asta ar putea duce la niste procese în care primaria ar putea pierde mulţi bani şi care ar duce oraşul la faliment.
De fapt tot ce se întâmplă – sau nu se întâmplă – conduce spre un faliment previzibil sau spre o stagnare la limita supravieţuirii.
Votaţi altceva! Nu votaţi util! Votaţi bine!
Andrei R. Ciuhodaru este arhitect
