EXCLUSIV INTERVIU BOMBĂ! Relu Fenechiu vorbeşte în premieră din puşcărie

1. Cum comentaţi forma prezentă a Master Planului de Transporturi în ce priveşte dezvoltarea Iaşului pe termen mediu şi lung?

Am fost foarte bucuros atunci când am aflat că, în sfârşit, infrastructura din România se va dezvolta în baza unor analize socio-economice solide, făcute de specialişti de nivel mondial şi nu va mai fi rezultatul influenţelor politice ale unor inşi, care, temporar, au putere de decizie la un anumit moment. Am fost ministrul Transporturilor şi am discutat cu reprezentanţii firmei AECOM despre Master Plan. Ştiu cum arăta lista proiectelor prioritare la mijlocul anului 2013 şi pot să vă spun că această listă este astăzi diferită. Din nefericire, în urma implementării acestui Master Plan, dacă el nu se va modifica, cel mai mult va avea de suferit regiunea 1 Nord-Est, unde se află şi Iaşul.

În ceea ce priveşte infrastructura rutieră rapidă, am făcut o analiză a Master Planului, pe regiunea Moldovei, pe care o voi publica într-o revistă de specialitate şi pe care v-o pun cu plăcere la dispoziţie.

Cert este că, conform scenariilor Master Planului, în cel mai fericit caz, undeva în 2030, adică peste 16 ani, există posibilitatea ca Iaşul să fie legat de Ardeal (Târgu Mureş) printr-un drum rapid! Ni se mai promite că acest drum rapid va putea fi transformat în autostradă. Cei care fac astfel de afirmaţii cred că nu au noţiunea timpului. Pentru că, prin această strategie, condamnă practic Iaşul şi Moldova la subdezvoltare în următorii 20-25 de ani! Argumentele şi soluţiile pentru ca Iaşul să beneficieze de legături în profil de autostradă spre Europa şi spre Bucureşti până în 2020 le veţi putea găsi detaliate în lucrarea de care am vorbit mai devreme.

Vreau să vă amintiţi cu toţii că ni s-a spus ani de zile că nu sunt bani pentru un aeroport competitiv la Iaşi. Am fost ministru şase luni şi am reuşit să obţin finanţarea europeană pentru Aeroportul Iaşi în cuantum de 60 de milioane de euro. Adică atât cât mi s-a solicitat.

Îmi pare rău că nu am mai reuşit să stau încă un an în minister, pentru că vă spun cu mâna pe inimă că astăzi s-ar fi lucrat la autostrada Târgu Mureş – Iaşi! Prin Hotărâre de Guvern, Victor Ponta îmi dăduse la ministerul pe care îl conduceam competenţa de a construi autostrada. După cum ştiţi, toate celelalte autostrăzi erau în competenţa Departamentului Marilor Proiecte. Identificasem şi sursele de finanţare prin introducerea accizei suplimentare la carburant, împreună cu fondurile europene necheltuite. Vă mărturisesc în premieră următoarele: Autoritatea de implementare a POS-T era în subordinea mea. Ştiam că e aproape imposibil să se cheltuiască toţi banii destinaţi acestui program. Aşa cum am realocat 60 de milioane de euro de la alte direcţii către aeroporturi şi i-am alocat Aeroportului Iaşi, aş fi alocat şi pentru autostrada Târgu Mureş – Iaşi atâţia bani cât ar fi putut consuma în acest exerciţiu financiar. Iar acest lucru, l-aş fi făcut doar pe responsabilitatea mea.
Din nefericire, atât pentru mine, dar şi pentru dumneavoastră, eu am fost „tras pe dreapta“ pentru vreo 5 ani, iar Iaşul pentru minim 20 de ani…

Restul aspectelor din Master Plan nu vreau să le comentez. Autostrăzile sunt atât de importante, încât celelalte investiţii pălesc.

În perioada următoare însă, voi publica mai multe studii cu privire la infrastructura din România şi o strategie generală de dezvoltare a tuturor modurilor de transport în Moldova.

„Trebuie să aştept alte vremuri“

2. Cum priviţi, la opt luni distanţă, condamnarea dumneavoastră la închisoare?

Sunt multe direcţii din care privesc condamnarea mea acum, după opt luni. Analizând-o din punctul de vedere al percepţiei publice, atunci când nu beneficiezi de o expunere ca a lui Gigi Becali, de o simpatie publică ca cea a lui Gică Popescu sau de o putere mediatică ca în cazul lui Dan Voiculescu, este o luptă fantastic de grea! Sper din toată inima ca instanţele europene să judece cazul meu cu celeritate. Atunci, mă voi putea întoarce cu fruntea sus în viaţa publică şi mă voi putea lupta cu argumente solide ca în închisoare să ajungă toţi cei care au săvârşit infracţiuni, dar numai ei, şi nu alţii! Pentru că a lăsa în libertate un infractor nedovedit este o mare problemă, dar a condamna un om nevinovat la o pedeapsă privativă de libertate este o crimă.

Am ascultat mulţi deţinuţi aici în penitenciar. Oamenii vin să discute cu mine, spunându-mi necazurile lor sau cerându-mi sfaturi, chiar ajutor. Invariabil, în discuţiile cu ei, îi întreb de ce au ajuns aici. Chiar dacă unii consideră pedeapsa prea aspră sau regimul prea sever, cu toţii realizează că sunt în închisoare pentru că au comis o infracţiune. Se căiesc sau nu, au învăţat ceva din asta sau nu e greu de spus, dar cu toţii că ispăşesc o pedeapsă pentru că au greşit. Eu ştiu că ispăşesc o pedeapsă, pentru că aşa au dorit unii să se întâmple şi, credeţi-mă, este fantastic de greu să te împaci cu ideea că ţi s-a luat totul fără ca tu să fi comis vreo infracţiune. Este fantastic de greu să stai cu toate probele care îţi dovedesc nevinovăţia în mână şi să nu ţi le accepte nicio instanţă. Dar, „azi“, justiţia este mai credibilă decât mine, aşa că trebuie să aştept alte vremuri, în care vom putea avea dreptul „să ne apărăm“.

„Dacă nu aş fi fost condamnat, Crin Antonescu era candidatul pentru preşedinţie“

3. USL a avut, la înfiinţare, două obiective fundamentale: demiterea lui Traian Băsescu şi alegerea lui Crin Antonescu drept preşedinte. Cum comentaţi destrămarea Uniunii fără ca vreunul din aceste obiective să fie atins?

Am condus din partea PNL campania pentru referendumul de demitere a lui Traian Băsescu, şi am făcut-o bine. Atât de bine, încât am fost avertizat că voi suporta consecinţe. S-a vorbit mult, şi se mai vorbeşte şi astăzi, despre faptul că a fost o lovitură la statul de drept, despre abuz de putere etc.
Eu ştiu că a fost cea mai amplă manifestare de voinţă a românilor de după 1989. Opt milioane de români nu s-au mobilizat niciodată să vină la vot să susţină o idee. La cele mai multe tururi de scrutin, participarea a fost mult sub cea de la acest referendum.

Primul obiectiv va fi totuşi atins la sfârşitul acestui an. În ceea ce priveşte USL, aceasta a fost proiectul care a convins cel mai mult românii din toate iniţiativele politice de după Revoluţie. Vinovaţi pentru ruperea alianţei sunt, în egală măsură, cei din PSD şi cei din PNL. Cei din PSD doreau să decidă tot, de cele mai multe ori prin desconsiderarea partenerului. Cei din PNL, în loc să pună piciorul în prag şi să ceară partenerului corectitudine, încercau şi ei firave lovituri sub centură.

Atât timp cât am avut un cuvânt de spus, l-am spus răspicat şi chiar am reuşit să păstrez corabia pe linie de plutire. Dacă nu aş fi fost condamnat, sunt convins că astăzi USL încă exista şi Crin Antonescu era candidatul pentru preşedinţie.

Nu am pretenţia că pot aprecia dacă era mai bine sau mai rău, dar, cu siguranţă, era mai corect faţă de cei care ne-au votat în 2012 cu o asemenea majoritate.

„Viitorul PNL nu se poate rezuma la Klaus Iohannis“

4. Cum apreciaţi evoluţia PNL la nivel naţional după destrămarea USL?

Îmi menţin părerea că destrămarea USL nu a fost cea mai fericită alegere. Totuşi, după destrămare, consider că fuziunea cu PDL pentru realizarea unei forţe politice puternice şi unice de dreapta a fost o decizie înţeleaptă.
Pe Klaus Iohannis îl cunosc prea puţin pentru a face aprecieri cu privire la calităţile sale de lider politic. În puţinul timp în care am interacţionat, mi-a făcut o impresie foarte bună. Dacă nu m-am înşelat în privinţa lui, poate fi o soluţie de viitor.

Problema este că viitorul PNL nu se poate rezuma la Klaus Iohannis. Dumnealui, dacă ajunge sau nu preşedinte, rămâne o persoană cu o ţinută politică de prim rang. Problema cred că o reprezintă oamenii care sunt astăzi în prim-planul scenei liberale.

A trecut vremea când circul politic aducea voturi. „România lucrului bine făcut“ este un mesaj care se i se potriveşte lui Iohannis şi se potriveşte foarte bine şi liberalismului, dar în jurul lui trebuie să se găsească oameni care au realizat în viaţa lor lucruri bune şi să fie percepuţi ca atare, oameni care, prin ceea ce au făcut, să convingă că pot face în continuare treabă bună.

5. Dar a filialei ieşene a PNL?

Am ajuns cu filiala ieşeană a PNL la cea mai bună performanţă din ţară! în 2013, PNL Iaşi avea 2 miniştri, 2 secretari de stat, 8 parlamentari, preşedinţia Consiliului Judeţean, 45 de primari, 41 de viceprimari, 407 consilieri locali, 11 consilieri judeţeni. Sper, din toată inima, că, după fuziunea cu PDL, rezultatele să fie cel puţin la fel de bune. Ştiu că unii mă considerau pe mine o frână în ascensiunea PNL la nivel local. Înţeleg că s-au luat angajamente privind curăţirea partidului de persoane care nu îi fac cinste. Mult succes, dragi colegi, dar să ştiţi că doar rezultatele vorbesc!

„Să deţin afaceri, nu îmi poate interzice nimeni“

6. Cum apreciaţi înlocuirea cu Klaus Iohannis a lui Crin Antonescu în postura de candidat liberal la preşedinţie?

Decizia ca domnul Klaus Iohannis să fie candidatul PNL i-a aparţinut lui Crin Antonescu. Nu vom şti niciodată dacă a fost o alegere bună sau nu. Dacă va câştiga preşedinţia, toată lumea va spune că a fost o decizie bună, iar dacă o va pierde, vor fi unii care vor spune că, dacă ar fi candidat Crin Antonescu, ar fi câştigat.

7. Mai păstraţi legătura cu cei care administrează fostele dumneavoastră afaceri?

Poate cineva să îmi interzică să administrez afaceri. Să deţin afaceri însă nu îmi poate interzice nimeni. Compania Engeko există, este administrată de o firmă care o face foarte bine şi, în ciuda unor greutăţi uriaşe, care au decurs ca urmare a condamnării mele, a depăşit perioada critică şi acum lucrează cu motoarele turate la maxim. Perspectivele rezultatelor financiare la sfârşitul anului fiscal par a fi foarte bune.

8. Intenţionaţi să reveniţi în viaţa politică după eliberare?

În primul rând, depinde în cel fel mă eliberez. Important este să pot dovedi opiniei publice că am fost condamnat fiind nevinovat. După aceea, mai vedem.

Cel mai important lucru pentru mine este şi va rămâne familia mea! Familia a fost şi va rămâne alături de mine, a suferit enorm şi este de datoria mea să nu îi mai expun la astfel de suferinţe. Această experienţă m-a învăţat faptul că cei dragi mie nu au nicio vină pentru faptul că eu am ales să fac politică şi să mă expun atât de mult.

Eu nu am făcut politică nici pentru a însuşi terenuri, nici pentru a privatiza active ale statului în favoarea mea, nici pentru a mă îmbogăţi în vreun fel din afaceri cu statul sau şpăgi şi nici pentru a-mi angaja rudele în posturi bine plătite.

Eu am făcut politică din dorinţa de a promova oameni tineri şi oameni competenţi (chiar dacă nu toţi au confirmat), din dorinţa de a obţine rezultate la nivel local şi naţional, din dorinţa de a arăta cât de multe lucruri pot fi făcute pentru Iaşi.

Dacă mă voi întoarce în politică, sub nicio formă nu o voi face decât pentru mai mult de atât şi asta, repet, nu va fi posibil decât dacă recâştig încrederea oamenilor!

Vizita copilului „a fost un moment greu de depăşit“

9. Care a fost cel mai puternic şoc după intrarea dumneavoastră la închisoare?

Administraţia Penitenciarului nu mi-a aprobat nicio zi învoire şi nu mi-am văzut copilul timp de şase luni. Nu aş fi dorit să vină aici. După şase luni, nu am mai rezistat şi l-am adus. El s-a comportat normal, s-a bucurat mult, dar pentru mine a fost un moment greu de depăşit. Dumnezeu să le dea sănătate celor care au decis pedeapsa mea, dar, dacă au greşit, ar fi drept ca, într-un fel sau altul, să plătească. Oricum, suferinţa familiei mele şi cea a familiilor celor care au intrat alături de mine, doar pentru că trebuia să fie un scenariu complex, nu vor putea fi reparate niciodată.

10. Cum decurge o zi în spatele gratiilor?

Nu am fost un copil de bani gata. M-am născut într-o familie modestă, într-o comună din judeţul Bacău. Am fost învăţat de mic cu munca şi greutăţile. Nu mă sperie nici frigul, nici mâncarea la cazan şi nici condiţiile mizere de cazare. Dacă eşti puţin gospodar, poţi face din spaţiul de detenţie un loc decent.

În acest spaţiu îmi desfăşor aproape toate activităţile. Mă trezesc dimineaţa la ora 6 şi până la 7.30 fac diferite activităţi administrative şi iau micul dejun.

Apoi, mă apuc de lucru. Lucrez la mai multe invenţii, articole şi lucrări ştiinţifice. Scriu mai multe materiale pe diferite domenii, care sper să folosească dezvoltării viitoarei zone care corespunde regiunii 1 Nord-Est de astăzi.

Fac sport atât în cameră, cât şi la sală sau afară, oricum, mai mult decât în libertate. Am studiat Codul Penal şi Civil, precum şi codurile de procedură, iar acum studiez codurile comentate de specialişti şi jurisprudenţa CEDO din anul 2000 până în prezent.

Am demarat mai mult acţiuni cu scopul de a încerca să clarific situaţia dosarului meu. Sper ca, până la urmă, un judecător român sau străin va avea curajul să spună adevărul.

Cea mai mare parte a timpului citesc şi scriu. Odată pe săptămână, mergem la capelă, mergem la club, unde discutăm pe diverse teme legate de evenimente recente, participăm la proiecte şi programe educaţionale, multe dintre ele necesare pentru toţi cei din libertate.

De două ori pe săptămână, mergem la magazin şi, în fiecare zi, o oră şi jumătate, ieşim la plimbare, unde avem posibilitatea să alergăm sau să facem diferite exerciţii fizice. Pe tot parcursul zilei, urmărim ştirile, iar seara, ne uităm la filme sau emisiuni de divertisment.