Marina Krilovici: „În România văd tineret cu speranţă. În Grecia nu există speranţă”

Marina Krilovici este un nume cu rezonanţă pe cele mai mari scene ale lumii. Talentată şi energică, soprana a părăsit România încă din tinereţe, mai mult obligată de regimul comunist, care devenea tot mai des un impediment în cariera sa. Şi-a construit o reputaţie de mare artistă peste hotare şi a cântat alături de Tito Gobbi, Placido Domingo, Luciano Pavarotti şi Jose Carreras. Dacă cei mai mulţi s-ar simţi intimidaţi într-o astfel de companie, Marina Krilovici, acum în vârstă de 71 de ani, spune cu mândrie că era la fel de admirată precum colegii de scenă. Aflată pentru prima oară la Iaşi, soprana se declară plăcut impresionată de oraş, dar şi de echipa Operei, pe care a găsit-o în plin proces de înflorire.

Soliştii Operei ieşene se bucură în aceste zile de îndrumarea ambiţioasei bucureştence, stabilită în Grecia, pentru ca evoluţia lor în „Aida“ să fie fără cusur. „Opera renovată este splendidă – clădirea, atmosfera. Am fost primită foarte bine şi mă simt extraordinar. Îmi place că soliştii sunt dornici de a învăţa. E o echipă tânără şi am fost plăcut impresionată de cei din cor, care au vrut să lucreze cu mine. Au voci deosebite, tinere, proaspete. Remarc direcţia doamnei Beatrice Rancea, care este o femeie energică şi încurajează acest drum spre bine. De asta mă aflu aici, altfel n-aş fi venit în Iaşi niciodată“, subliniază Marina Krilovici.

Dintre soliştii ieşeni, soprana a remarcat-o pe Simona Titieanu, cea care o va interpreta pe Aida. „O cunosc de la Bucureşti, de la cursurile de Masterclass. Este o fată foarte serioasă, care a făcut mari progrese de când ne cunoaştem şi care va duce acest rol cu mare succes“, apreciază Krilovici. Aceleaşi gânduri le are şi pentru dirijorul David Crescenzi, care a transformat orchestra într-una plină de temperament.

Rolul Aidei este unul care a marcat-o pe celebra soprană. L-a jucat pentru prima oară pe scena de la Hamburg, când abia părăsise ţara. Laitmotivul „patria mea“ îi smulgea lacrimi la fiecare interpretare. Deşi mama ei era grecoaică, iar tatăl jumătate neamţ, jumătate iugoslav, Marina Krilovici se simte româncă. „Aici m-am născut, aici am studiat, aici am trăit primii ani de tinereţe, aici m-am format. Sufeream foarte mult când spuneam «O, patria mea»“, îşi aminteşte ea. Se consideră persecutată de comunism, mai ales după ce a picat de două ori la Conservator pentru că nu avea „origine socială sănătoasă“. Cu excepţia unui public călduros, care o adora la acea vreme, Marina Krilovici nu a pierdut nimic la plecarea din ţară. Alături de un tată deja îmbolnăvit de regim şi de o mamă cu educaţie de salon, care nu lucrase niciodată, s-a stabilit în Germania. „În România, toată lumea mă adora, mă recunoştea pe stradă, câştigasem concursuri, eram frumoasă. Toatea astea erau o încântare, dar mulţumesc Domnului că am avut inteligenţa de a înţelege că e o infatuare, ceva fals. Valoarea adevărată ţi-o poţi măsura în libertate şi în locuri unde poţi arăta adevăratul tău eu“, consideră soprana. Concurenţa din Occident a maturizat-o brusc, realizând că psihicul este definitoriu în meseria pe care a ales-o. „Dacă aş fi rămas aici… cine ştie ce eram azi. Din generaţia mea au reuşit să rămână nume mari doar cei care au plecat“, mai specifică Marina Krilovici.

Deşi nu plănuieşte să se întoarcă definitiv în România, solista consideră că ţara noastră este pe drumul cel bun. „Eu aud şi multe lucruri rele, dar nu mă interesează. Este foarte murdar ce se întâmplă în politică. Eu, dacă nu trăiesc aici şi nu ştiu ce pensii se iau sau ce se taie, văd o ascensiune, văd tineret cu speranţă. La ora actuală, în Grecia nu există speranţă“, a concluzionat artista.