Pianiste franceze

Nu tot ce provine, prin firea lucrurilor, dintr-o arhiva merita insa si calificativul de interpretare istorica. Numarul caselor de discuri care se ocupa cu o adevarata arheologie muzicala se rareste, dar, printre ele, doua cel putin persevereaza, Arbiter in Statele Unite si Tahra in Franta. Iar ultimul set de discuri Tahra, Pianiste franceze*, confirma succesul si satisfactiile acestei arheologii.

Setul pe care vi-l semnalez include in majoritatea lor nume putin cunoscute, daca nu uitate cu totul astazi. Ce au in comun, dincolo de maiestria artistica exceptionala este harul de a-i inspira pe compozitorii contemporani lor si de a populariza o muzica putin cintata in epoca lor. Complet uitata astazi este Aimee-Marie Roger-Miclos (1860-1950), ale carei inregistrari fonografice, datind din jurul anului 1905, sint restaurate pentru prima data. In 1895, cu ocazia unui turneu in Germania, un critic muzical o caracteriza pe scurt, scriind ca "poseda o virtuozitate dezvoltata care se sprijina pe o rara forta fizica si pe o personalitate magnetica".

Massenet ii dedica Toccata sa, Pierne o Pastorala, Saint-Saëns fantezia lui descriptiva Africa. Roger-Miklos ii promoveaza in recitalurile sale pe Schumann, Brahms si muzica sa de camera, Anton Rubinstein, pe care il proclama "regele pianului" si pe Padre Antonio Soler ale carui Sonate, le cinta cea dintii, devansindu-le pe Helene Boschi, Clara Haskil si Maria Grinberg. A fost prima pianista franceza aplaudata pentru programele ei pe scena new-yorkeza, in 1903, iar 30 de ani mai tirziu recompensata pentru intreaga ei activitate, cu Crucea de Cavaler a Legiunii de Onoare. Ceea ce nu avea sa impiedice disparitia ei in 1950, in cea mai mare singuratate, la Paris, cum aminteste autorul unui livret pasionant al setului Tahra, talentatul muzicolog francez Frederic Gaussin.

Cea de-a doua pianista a antologiei arheologice Tahra este Marie (1871-1955), cu inregistrari restaurate din anii 1934-’36 si cu un scurt interviu din 1951. Panthes, nascuta la Odesa si instalata la Paris in 1914 a fost, ca si Roger-Miclos, o solista a concertelor Colonne si Lamoureux. Si tot la fel ca Roger-Miclos, a inspirat personalitati ale muzicii ca Debussy (ale carui Sase epigrafe antice le-a cintat in prima auditie la Geneva), Ravel sau Paderewski. Din 1904 pina in 1917, iar apoi din 1931 pina in 1951 a fost profesoara de pian la Conservatorul din Geneva. Avea sa-si incheie viata la New York, ingrijita cu abnegatie de un faimos oncolog originar din Romania, doctorul Emanuel Revici. Inregistrarile ei pentru Columbia, din anii 1934-’36 sint mari raritati, iar Tahra le adauga arhive de studio ale radioului elvetian.

Nu mai putin celebra, dar cunoscuta deja anterior colectionarilor din inregistrari publicate de casa americana Arbiter, este marchiza Madeleine de Valmalete (1899-1999), eleva a profesorului Isidore Philipp (in clasa caruia au absolvit alte nume celebre ale pianului francez ca Youra Guller, Monique de la Bruchollerie, Guiomar Novaes sau Germaine Thyssens-Valentin). Daca Roger-Miclos a fost sustinuta de casa Pleyel, de Valmalete este o pianista exclusiva a casei Gaveau, iar repertoriul ei eclectic era ilustrat de un program de recital din 1921 ce includea Opusul 111 de Beethoven, integrala Preludiilor de Chopin, doua piese de Ravel si Severac si transcrierea lui Liszt dupa Dansul macabru de Saint-Saëns. Alte programe la fel de sofisticate includeau Rameau, Scarlatti, Couperin, Scriabin, Islamey de Balakirev, Debussy, Ravel etc. amintind de colega ei de conservator, Marcelle Meyer.

Nume si el uitat astazi, Agnelle Bundervoët, nascuta in 1922, merita si ea sa fie cunoscuta, fiind remarcata de profesorul Lazare-Levy, care ii acorda lectii particulare gratuite pina la virsta cind putea fi primita la Conservator. In septembrie 1936, Bundervoët intra oficial in clasa profesorului ei, care insa nu ii va inmina Primul Premiu de pian, inlaturat din invatamint de legile rasiale antisemite. "Inlocuitorul" sau, Marcel Ciampi, ii remite premiul in 1941, dar Bundervoët declara ca de la el "nu invatase strict nimic". Conservatorul il termina dupa eliberare, in 1948, iar discurile ei, realizate in 1944-’55 pentru Ducretet-Thomson, unul recompensat de Academia Charles Cros, au devenit raritati. Maestru de muzica, solista vocala, organista, pianista, Bundervoët a ramas pina astazi o personalitate respectata, de numerosii ei elevi.

Am lasat-o la urma pe cea de-a cincea pianista a setului remarcabil publicat de Tahra, Youra Guller (1895-1980), fiind ceva mai bine cunoscuta melomanilor iubitori de pian si meritind un elogiu aparte. Poate altadata. Cu o mama romanca si un tata rus, nascuta la Marsilia, cu o viata agitata, aventuroasa, Guller este in sine un caz in istoria pianului secolului trecut. Tahra readuce la lumina, intr-o discografie din pacate inca extrem de saraca, un rar LP si o sesiune de inregistrari Chopin, datind din 1954, respectiv 1959.

* Pianistes Francaises. Enregistrements 1905-1957. Tahra Tah 653-654. 2008. Livret Federric Gaussin et Rene Tremine. 2 CD.