„Sint teatre nationale care au mostenit titulatura si nu stiu ce sa faca cu ea”

Craiova, Sfintu Gheorghe, Piatra Neamt sau Braila sint orase mult mai mici decit Iasul, dar care reusesc sa isi faca in fiecare an publicitate prin teatru. Iasul, in schimb, primeste trupe in vizita, dar produce mai putin. Cred ca ultima data cind s-a scris in presa nationala despre Iasul teatral a fost pe vremea lui Benoit Vitse, cind a fost montata piesa Evanghelistii. Se pare ca acum nici controverse nu mai stirnim. Ce ne trebuie ca sa ne trezim? Ce au altii si ne lipseste noua?

Cred ca ne-ar trebui mai multa initiativa, mai multa coerenta si mai multa continuitate in proiect. Toate orasele pe care le-ai pomenit au festivaluri de teatru sau alte genuri de evenimente care au continuitate, au o mica istorie. O manifestare emblematica pentru un oras nu se poate realiza peste noapte. Si Festivalul de la Sibiu are traditie, el a crescut de la un an la altul, i s-a dus vestea in lume. Sigur ca acolo fermentul este actorul Constantin Chiriac, care este iesean si care a decis sa nu revina acasa dupa absolvire si sa se stabileasca la Sibiu.

Asta este o alta problema cu care se confrunta Iasul: actorii pleaca.

Este de inteles. Parasesc Iasul tocmai din acest motiv: lipsa proiectelor de anvergura, a provocarilor profesionale. In Bucuresti sint mult mai multe oferte, mai multe companii, inclusiv independente. Financiar, lucrurile stau mai bine in Capitala, poti sa concepi diferite proiecte si sa gasesti surse alternative de finantare. Sint insa multi actori si absolventi de Teatru de la Iasi care merg la Cluj, la Sibiu, la Braila sau la Constanta, adica in teatre dinamice, unde exista programe artistice solide, unde lucreaza regizori de anvergura si unde au ocazia sa fie vazuti si chemati apoi in alta parte, pentru alte proiecte de impact, care sa ii puna in valoare, sa le asigure vizibilitate.

Anul acesta la UNITER au fost nominalizate in special teatre din afara Bucurestiului. S-au saturat regizorii de capitala si se indreapta spre teatre din Craiova, Sfintu Gheorghe, Braila, Tirgu Mures?

Nu cred ca s-au saturat, dar a fost un an in care proiectele mai interesante s-au produs la Cluj, la Braila, la Sfintu Gheorghe.

De ce nu vin insa si la Iasi?

Pentru ca trebuie proiecte institutionale puse la punct in sensul acesta. Repet, trebuie initiativa, coerenta si continuitate. Cu o floare nu se face primavara. Daca vine Mihai Maniutiu la Iasi nu inseamna ca de acum toate lucrurile vor merge bine. Mihai Maniutiu a venit, si-a facut spectacolul si a plecat. Este adevarat ca in teatrul romanesc succesul este atasat de numele si de calibrul unui regizor. Se pot insa concepe si alte tipuri de evenimente decit premierele. La Iasi singura variatie de activitate artistica este premiera de teatru. Se pot face workshopuri, rezidente.

Cum a facut Compania Fapt, de exemplu.

Exact. Animarea vietii culturale a orasului trebuie sa fie un proiect mai extins, nu izolat. Nu e suficient sa existe o institutie care se straduieste sa faca ceva. Ar trebui ca operatorii culturali, impreuna cu autoritatile locale sa conceapa niste strategii pe termen scurt si mediu, niste directii si prioritati in realizarea carora sa se implice toata lumea si pe care sa le urmareasca vreo citiva ani. A fost, de exemplu, "Iasi 600" – cu bune, cu rele, cu succese sau cu semisuccese, ca sa nu spun esecuri -, iar el ar trebui continuat, in alta forma. Am sa va dau un exemplu pe care il cunosc foarte bine din spatiul francez. In 2004, Lille a fost Capitala Culturala Europeana. Autoritatile locale franceze, dorind sa mentina vizibilitatea internationala pe care un asemenea eveniment a asigurat-o orasului si sa pastreze, daca nu chiar la acelasi nivel, macar cit mai aproape, cele 9 milioane de spectatori care au participat la aproximativ 2.500 de evenimente din cadrul programului Lille – Capitala Culturala Europeana, au gindit un alt program care se numeste "Lille 3000" si care are loc o data la doi ani. Asta asigura continuitate acelui eveniment, Lille – Capitala Culturala Europeana nu a ramas un reper izolat. "Lille 3000" este o manifestare complexa, care isi propune sa se orienteze spre viitor, spre avangarda, spre noutate. Editia din acest an se numeste "Europe XXL" si este consacrata tarilor din estul Europei. Agenda evenimentului a fost finalizata in decembrie 2008, a fost postata pe Internet, iar toata lumea stie cu foarte mare precizie ce are de facut, ce se poate vedea acolo. Asa cum cei de la Lille sau cei de la Sibiu, ca sa dam un exemplu similar din Romania, incearca sa mentina dinamismul, deschiderea, vizibilitatea dobindite in anul in care au fost capitale culturale europene, poate ca si "Iasi 600" – asa cum a fost el – ar trebui continuat cu un "Iasi 601". Doar ca ar fi trebuit deja ca totul sa fie pus la punct, promovat. Am vazut ca Primaria are aceasta dorinta de a finanta proiecte de anvergura, insa ar trebui conceputa o strategie, un plan de actiune. Nu trebuie ca toata lumea care are o idee sa dea fuga la Primarie si sa primeasca finantare.

Acesta a fost si unul dintre reprosurile care au fost aduse autoritatilor locale, ca au finantat foarte multe proiecte, cind ar fi putut sa dea banii pentru un numar mai mic de evenimente, dar de calitate.

Ar trebui sa fie lucrurile mult mai clare, sa vedem ce dorim pentru Iasul cultural. Cum am putea sa ne asiguram o vizibilitate nationala si internationala, pentru ca resurse sint. Avem artisti vizuali foarte buni. De exemplu, Matei Bejenaru participa la "Lille 3000". Pe segmentul de teatru pentru copii si tineret, merge la "Lille 3000" Teatrul "Luceafarul". Avem, de asemenea, tineri scriitori foarte buni, tradusi in strainatate.

Ar trebui asadar o reorientare a bugetului.

Da. Este nevoie de coerenta. Ar trebui creat un consiliu de experti, de persoane care stiu despre ce vorbesc si care sa puna la punct o strategie pe termen scurt, mediu sau lung.

Ati spus ca este important sa existe si workshopuri la Iasi, dar pentru ca tot au fost anuntate nominalizarile la premiile UNITER, am constatat ca noi, iesenii, traim aceasta frustrare ca in ultimii 13 ani am avut tot mai putine nominalizari, ba, mai mult, anul acesta nu avem nici una. E mai rau decit pe vremea hulitului Ioan Holban.

Din punctul meu de vedere, Teatrul National este o institutie aflata in deriva. Nu mai stie care e identitatea lui artistica. Sigur, se numeste Teatrul National, dar titulatura aceasta de National trebuie adusa la spiritul timpului.

Poate, de exemplu, un spectacol regizat de Chris Simion sa aduca Teatrul National in contemporaneitate?

Asta tine de intentiile managerului de acolo.

S-a spus ca un spectacol de acest gen nu se potriveste cu statutul unui teatru national.

In 2008 au fost mai multe premiere, nu numai acest spectacol. Eu nu cred ca este vina unui spectacol sau a altuia. Din punctul meu de vedere, problema tine de existenta unui proiect institutional articulat. In acest moment, Teatrul National nu demonstreaza ca are niste tinte institutionale, se lucreaza cam la intimplare, ce se nimereste. Teatrul din Sibiu, de exemplu, nu a fost teatru national dintotdeauna. El a primit aceasta titulatura pentru ca o merita prin activitatea artistica si prin succesele pe care le-a obtinut echipa de acolo. Sint alte teatre nationale care au mostenit titulatura si nu stiu ce sa faca cu ea. Sigur ca un teatru national trebuie sa fie un teatru de repertoriu, care sa monteze si clasici, dar nu poti sa ramii in trecut.

Unii spun ca publicul iesean nu gusta spectacolele anvangardiste.

Nu cred. Toata lumea care vine cu spectacole de la Bucuresti spune ca publicul iesean este foarte cald, foarte receptiv si nu cred ca nu ar fi pregatit pentru spectacole avangardiste. Sigur ca publicul trebuie apropiat de teatru si fidelizat, obisnuit si cu alte stiluri decit cel traditional. Acum nu se mai poate vorbi despre public ca o masa amorfa. Sint segmente de public si depinde cui te adresezi. Daca inviti un regizor care face un spectacol avangardist, este limpede ca persoanele de virsta a treia nu vor veni sa il vada sau vor veni in numar mai restrins. E bine sa vizezi cit mai multe categorii de public. Nu poti sa faci numai spectacole de avangarda, asa cum nu poti sa faci numai spectacole de tip clasic sau neoclasic.

Pentru ca faceti parte din lumea criticilor, v-as intreba daca Iasul teatral exista pentru ceilalti critici. Se mai intreaba acestia din cind in cind ce se intimpla prin Iasi?

Ma intreaba lumea. Imaginea Iasului teatral nu este printre cele mai bune din tara, dar eu cred ca lucrurile s-ar putea schimba. Eu cred ca in masura in care ar exista planuri coerente, urmarite pe termen mai indelungat, in masura in care ar exista o viziune clara si niste administratori culturali dedicati, in citiva ani s-ar putea schimba perceptia nationala asupra Iasului teatral. Nici nu as vrea sa o luam in tragic.

Nu, pentru ca au fost totusi anul trecut si citeva evenimente independente, cum ar fi cele propuse de Compania FAPT sau dramatIS-ul de la Teatrul "Luceafarul", care au atras atentia.

Trebuie doar sa ne concentram mai mult asupra acestor aspecte. Comunicarea intre institutiile iesene nu este foarte buna. Se intimpla adesea sa fie programate in aceeasi zi, la aceeasi ora conferinte de presa care se refera la evenimente importante, chiar premiere stabilite fara ca unii sa stie de ceilalti. Aici ar trebui sa intervina edilii orasului care vor sa mizeze si pe cultura, sa devina un fel de interfata care sa faciliteze creionarea unor directii in care sa evolueze cultura ieseana. Tintele ar trebui sa fie foarte clare: expunerea nationala si internationala. Iasul nu are, de exemplu, un ghid turistic. Daca veti intra intr-o librarie, veti gasi carticele cu informatii utile despre Paris, Lisabona, Sighisoara, insa nu si un ghid turistic al Iasului, si nu ma refer la albume. Sa presupunem ca se rataceste un turist strain prin tirgul nostru si ar vrea si el sa descopere care sint obiectivele culturale pe care le-ar putea vizita. Nu gaseste un ghid util. Cred, de asemenea, ca turismul cultural ar trebui sa devina o prioritate a Iasului pentru ca exista un potential care nu este valorificat.

Am publicat, de altfel, si in "Suplimentul de cultura" un material despre casele memoriale care sint lasate in paragina si care ar putea fi valorificate foarte bine.

Notiunea de turism cultural este mult mai complexa. Nu trebuie sa ne bazam doar pe faptul ca vine un autocar cu turisti din Israel si viziteaza Mitropolia sau Sinagoga. Asta tine de preistoria turismului cultural. Perceptia moderna inseamna o colaborare foarte strinsa intre autoritatile locale si institutiile de cultura, inseamna un proces de regindire a conceptului de produs cultural, care trebuie promovat ca un produs vandabil unei persoane care vine sa isi petreaca doua-trei zile de concediu aici. Degeaba cei de la Bojdeuca iau legatura cu o agentie de turism pentru ca excursionistii lor sa treaca neaparat si pe la Bojdeuca. Nu asta inseamna turism cultural. Ar trebui concepute evenimente culturale de diferite tipuri, nu numai teatrale, ci si folclorice, de literatura, de gastronomie, care sa vizeze acest segment de public. Noi trebuie sa ne elasticizam perceptia in ceea ce priveste ideea de produs cultural. Produs cultural nu inseamna o chestiune ermetica, prafuita, inchisa intr-un borcan si la care nu ajunge nimeni. Dimpotriva, produsele culturale trebuie sa atraga si sa convinga. Un produs cultural trebuie sa se adreseze cuiva. Altfel, facem de exemplu spectacole de teatru si le jucam pentru prieteni sau neamuri si apoi le scoatem de pe afis pentru ca nu intereseaza pe nimeni.

–––-

Euro Art Iasi 2009 – "Teatrul ca o solutie la criza"

Vorbeati despre proiecte care ar trebui sa aiba continuitate. In luna mai va avea loc a treia editie a Festivalului Euro Art, un eveniment pe care l-ati criticat initial si al carui selectioner sinteti anul acesta. Una dintre criticile pe care le-ati adus atunci a fost lipsa unei directii. Care va fi directia Euro Art anul acesta?

In primul rind, vreau sa clarificam in ce consta treaba selectionerului de festival. Adi Afteni, directorul Euro Art, mi-a propus sa selectez spectacole pentru editia a treia. Ca selectioner, eu trebuie sa gasesc spectacole de calitate in tara, care sa se potriveasca cu profilul festivalului. Munca si responsabilitatea mea ca selectioner nu presupun sa rebranduiesc Euro Art. El ramine conceptul lui Adi Afteni, pe care intr-adevar l-am criticat. Am avut citeva discutii cu Adi Afteni si am incercat sa il concepem in asa fel incit sa creasca fata de editiile precedente. Asta nu inseamna numai sa crestem numarul de spectacole si de artisti care vin in festival, ci si sa gindim alte genuri de activitati, pe care eu le-am numit "evenimente satelit" si care trebuie sa se potriveasca cu specificul festivalului. La cea de a treia editie a Euro Art vor fi spectacole de top din toata tara. Adi Afteni ar fi dorit sa fie o participare internationala, as fi dorit si eu asta.

Cum a fost anul trecut, cind a participat Teatrul Aparte din Moscova.

Dar pentru ca bugetul a fost aprobat foarte tirziu si trupele din strainatate isi fac agenda cu mult timp inainte, a fost imposibil sa avem spectacole de afara. Pluteste spectrul crizei deasupra capetelor si buzunarelor noastre si de aceea ne-am gindit sa concepem editia aceasta pe ideea de "Teatru ca o solutie la criza". Adica sa oferim macar citeva ore pe zi, timp de o saptamina, comedii de buna calitate, cu actori din centre culturale ale tarii care conteaza artistic in acest moment, pentru a mai descreti fruntile iesenilor. Pretul unui bilet este foarte accesibil, simbolic chiar. Vrem ca lumea sa vina la spectacole si sa mai uite de recesiune, de austeritate, de toate elementele acestea care tin de economic si care ne afecteaza pe toti.

Va mai fi o sectiune dedicata scolilor de teatru, cum a fost anul trecut? A fost una dintre bilele albe ale festivalului.

A fost una dintre bilele albe, insa cum exista Festivalul ContemporanIs pe care il organizeaza Universitatea de Arte "George Enescu" din Iasi, am stabilit cu Adi Afteni sa renuntam la aceasta sectiune ca sa nu existe suprapuneri. Si trebuie sa marturisim ca a trebuit sa renuntam la aceasta sectiune si din motive de natura financiara, bugetul fiind acela pe care il stim. Vroiam sa mai spun ca editia din acest an va privi comedia din cit mai multe unghiuri, vor fi comedii clasice, dar si comedii cu un aer mai modern, cu umor negru, absurd, cu umor care merge pe ideea de farsa, de grotesc. Am incercat sa fie o varietate stilistica mult mai larga. Am conceput un profil de regizor. Vor veni la Iasi mai multe spectacole concepute in diferite teatre de un regizor tinar si foarte bine cotat. Este vorba de Radu Afrim. Vor fi apoi intilniri cu artistii, care vor avea loc intr-un club al festivalului. Incercam ca in acest an festivalul sa devina si mai viu decit la editiile precedente.

Anul trecut spuneati ca primele doua editii ale Euro Art au fost doar pentru publicul iesean, pentru ca nu au fost prezenti nici critici, nici jurnalisti. Veti invita critici anul acesta?

Bineinteles. Avem o lista cu critici. Eu, fiind si secretarul general al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru, sectia romana, am lista si coordonatele tuturor criticilor si voi avea grija sa-i poftesc.

Stim ca luna mai este o luna a festivalurilor.

Asa este. Noi ne vom stradui sa ii atragem si inspre Iasi. Nu va fi un exod al criticilor, asta pot sa spun de pe acum, mai ales pentru ca luna mai este una foarte aglomerata. Sint festivaluri, cum este cel de la Sibiu, cu care noi nu putem concura. Trebuie sa recunoastem acest lucru. Speram insa ca toate aceste mici evenimente satelit din jurul spectacolelor selectate – intilnirile, dezbaterile, portretul de regizor, expozitiile – sa atraga la Iasi critici activi, care scriu, care au rubrici in ziare si reviste de specialitate pentru ca in acest fel asiguram vizibilitate festivalului.

Nu ar fi fost bine sa existe si o competitie, sa existe si premii?

Sigur ca dintr-un punct de vedere ar fi fost bine, dar ar fi insemnat si un efort financiar mult mai mare intrucit este bine ca un premiu sa fie insotit de o suma. Eu cred ca decit sa dai premii care sa constea doar intr-o diploma, mai bine nu faci un festival competitiv.