Caută 
2 MIN
Istoricul Adrian Cioflâncă, co-autor împreună cu regizorul Radu Jude al eseului documentar „Amintiri de pe Frontul de Est”, care concurează în aceste zile pentru Ursul de Aur la Berlinală (10-20 februarie 2022) în competiția Berlinale Shorts, vorbește într-un interviu pentru „Libertatea” despre participarea militarilor români la Holocaust, dar și despre refuzul unora de a participa la atrocități.
Libertatea: Despre prezența României pe Frontul de Est s-a scris puțin și distorsionat înainte de 1989, din motive lesne de înțeles. A reușit istoriografia să recupereze acest handicap?
Adrian Cioflâncă: Nu, cu câteva excepții. Deși România a intrat în NATO și armata s-a aliniat trendului modernizator și pro-occidental, istoriografia militară – mă refer la opera științifică scrisă de militari care au acces la Arhivele Militare de la Pitești – este cea mai puțin reformată, modernizată dintre toate ramurile istoriei moderne. Cumpăr sistematic lucrările care apar la Editura Militară și istorii ale celui de-al Doilea Război Mondial publicate în țară, parcurg revistele de istorie militară, așa că am o imagine destul de clară.
Desigur, nu mai apar așa multe grozăvii pro-antonesciene ca în anii 90, dar simpatia pentru dictator răzbate încă din multe lucrări, scrise inclusiv de oameni tineri. De asemenea, bântuie încă retorica eroizantă și victimizantă, ceea ce presupune o lectură selectivă și necritică a documentelor. Apar încă accente antisemite. Partea cea mai supărătoare este separația dintre istoria faptelor militare (combinată cu ceva istorie diplomatică, istorie politică și, mai rar, cu istorie socială) și istoria Holocaustului. Această separație nu există în lucrările serioase occidentale privind conflagrația mondială.
Noutatea terifiantă a conflictului din anii 1939-1945 a fost aplicarea ideii de război total, care a făcut ca operațiunile militare să fie dublate de acțiuni genocidare. Forța de distrugere a fost orientată nu doar împotriva armatelor adverse, ci și a unor categorii de civili din fața și din spatele frontului.
După cum au demonstrat deja numeroase lucrări, există o legătură puternică între dinamica operațiunilor militare și aceea a crimelor în masă. Această perspectivă metodologică este adoptată de puțini istorici în cazul României, printre care Grant T. Harward, cu a sa lucrare recentă ce urmează a fi tradusă și la noi, „Romanias Holy War. Soldiers, Motivation and the Holocaust”, Ottmar Trașcă, Dorin Dobrincu, Marius Cazan etc.
Citiți interviul integral pe libertatea.ro.
Îți recomandăm
