ANALIZĂ – De ce a făcut Poli ca Rapid să sufere? De ce a pierdut Iaşul? Iată bilele albe şi bilele negre ale meciului!

Iaşi, care a avut însă un dram de şansă pentru a intra la odihnă pe picior de egalitate cu gazdele, (bucureştenii au ratat mai mult, inclusiv un penalty), a căzut în startul celei de-a doua jumătăţi a duelului, în care Rapid a dominat net şi a punctat. Oaspeţii şi-au revenit târziu, Moldovan parând în prelungiri egalarea, care ar fi fost nedreaptă după aspectul general al partidei.

În cele ce urmează, vom analiza lucrurile pozitive şi cele negative din jocul Politehnicii.

Bile albe:

1. Atitudine – Ieşenii nu s-au speriat deloc de atmosfera fierbinte din Giuleşti, acolo unde presiunea publicului este fantastică. Lucru, pe de o parte, firesc, dacă luăm în calcul vârsta majorităţii fotbaliştilor de la Poli, mulţi (Bordeianu, Ilie, Samayoa, Buş, Roman, Marchioni, Jatoba) cu sute de meciuri oficiale disputate în carieră. Ieşenii au pus serios osul, au jucat în multe perioade rapid, dezinvolt, punctând şi la capitolul agresivitate pozitivă.

2. Mobilitate tactică – Antrenorul Leo Grozavu a surprins în start, prin revenirea la modulul pe care l-a preferat în startul sezonului, 4-4-2, cu romb la mijloc. Antrenorul a schimbat după ce a început vijelia rapidiştilor din prima repriză, care s-a soldat cu întoarcerea rezultatului, de la 0-1 la 2-1. Trecerea la 4-2-3-1 a echilibrat a doua parte a actului întâi, în care Poli a egalat la 2. Betonarea mijlocului era absolut necesară, mai ales că pe fază defensivă Marchioni şi Jatoba nu au excelat, iar Roman a punctat doar la cornerele în urma cărora Poli a înscris.

3. Inspiraţie la faze fixe, specularea punctelor slabe ale adversarilor – Politehnica a speculat din plin punctele slabe ale adversarilor. Iaşi a înscris ambele goluri în urma unor cornere tratate aproape identic (centrare Roman, din dreapta, spre mijlocul careului, deviere cu capul spre linia de 6 metri), semn clar că fazele au fost lucrate. Apoi, Iaşi a insistat în zonele vulnerabile ale gazdelor (de pildă, flancul stâng, unde Borza e necopt) şi a profitat de dispunerea extrem de avansată a trupei lui Bergodi, care uneori rula într-un modul al anilor 70, 4-2-4, doar cu Oaidă şi Albu la mijloc, cu Funsho şi Petrila în extreme, şi cu Ioniţă aproape de Rrahmani.

Bile negre:

1. Strategia lui Grozavu pe banda dreaptă – Poli a pierdut meciul şi ca urmare a modului în care Grozavu a gândit să se apere pe flancul drept. Acesta nu a mizat pe jucătorii de meserie pe care-i are la dispoziţie (Martac a fost lăsat în afara lotului, iar Belu a fost rezervă), preferând să apeleze din nou la improvizaţia Bordeianu. Dar, dacă acesta s-a descurcat onorabil cu jucători de la Voluntari ori Petrolul, în Giuleşti fost ridiculizat de explozivul Petrila.

2. Gestionarea pauzei – Aşa cum s-a întâmplat şi în (multe) alte meciuri, pauza a dus la căderea totală a Politehnicii, semn clar că sunt probleme mari la acest capitol. După o repriză foarte bună, terminată peste adversar, în primul sfert de oră al actului secund pe teren a fost o singură formaţie, Rapid, care a avut cinci şuturi, cinci cornere, un gol şi două ocazii mari de a înscrie. Nici după ce gazdele s-au relaxat, la 3-2, lucrurile nu au funcţionat la Poli, care a tras cu adevărat pe poartă abia în prelungiri. Asta deşi schimbările gazdelor nu au adus nimic bun.

3. Gafe individuale, probleme la tranziţia negativă – Poli a fost învinsă vineri şi ca urmare a faptului că după ce a pierdut foarte uşor mingea la mijlocul terenului, în urma unor gafe individuale, la primul şi al treilea gol, tranziţia negativă nu a funcţionat. Astfel, vitezistul Petrila s-a distrat cu Ilie la golul egalizator şi l-a servit lejer pe Ioniţă la reuşita decisivă.

Trăgând linie, un meci în care Iaşi a avut o exprimare net superioară faţă de alte partide, chiar câştigate, dar în care Poli nu a profitat de evoluţia sub aşteptări a gazdelor, care au oferit extrem de multe culoare şi au avut destule piese de bază „gripate”, Funsho, Rrahmani sau Albu fiind câteva dintre exemple.