Analiză: De ce a ratat Poli startul de sezon? Grozavu, care îl aşteaptă pe Sane, e obligat să ridice nivelul echipei

În plus, echipa antrenată de Leo Grozavu s-a umplut de ruşine în Cupa României, după ce a pierdut cu 0-3 la Zalău, în faţa unei formaţii de Liga a III-a de mijlocul clasamentului. Iaşi este astfel singura trupă de primă ligă care nu va juca în grupele Cupei şi va rata astfel obţinerea de venituri consistente.

De ce rezultatele sunt mult sub aşteptări şi de ce s-a ajuns aici, analizăm în cele ce urmează.

I De ce sunt rezultatele mult sub aşteptări?

Politehnica Iaşi are în acest sezon cele mai bune condiţii din istoria clubului!

În primul rând, nivelul salarizării este uriaş, de la banca tehnică la lotul de jucători, comparaţiile cu ce a avut Poli la dispoziţie în ultimul sezon de primă ligă, 2020-2021, fiind năucitoare.

Bugetul salarial al actualului staff e dublu faţă de cel condus de Daniel Pancu, iar preparatorul fizic de acum câştigă aproape cât avea selecţionerul naţionalei de tineret!

La nivelul lotului, un singur jucător adus în această vară are salariu aproape cât cinci achiziţii de acum trei ani, iar toţi cei trei portarii din 2020 nu adunau jumătate din retribuţia unui portar de acum!

Foarte important, salariile sunt plătite la zi în 2023, în timp ce Poli condusă de Pancu nu a primit un cent pe tot parcursul sezonului de toamnă, după ce în vară erau restanţe şi din februarie!

Din punct de vedere al calităţii lotului, iarăşi nu există grad de comparaţie. Pe lângă fotbaliştii din sezonul trecut cu sute de meciuri în prima ligă, Iaşi a adus în această vară o mulţime de jucători cunoscuţi, trecuţi pe la diferite echipe naţionale (Lung, Bordeianu, Samayoa, Buş, Belu, Ciobanu, Ispas) sau străini cu vize de echipe mari (Luis Phelipe, Jatoba), în timp ce Pancu a avut ca transferuri, cu excepţia lui Calcan, aproape numai necunoscuţi.

Nu numai valoric, ci şi numeric, dezechilibrul dintre sezoanele amintite este uriaş. Lotul actual a avut şi 35 de fotbalişti, în timp ce Iaşul a intrat în campionat în 2020 cu 15 jucători!

Prăpastie este şi în privinţa condiţiilor, actuala trupă fiind răsfăţată cu fel de fel de pregătiri în afara Iaşului şi cantonamente (cel de acum va fi al patrulea de după sezonul trecut!), la hoteluri de top, în timp ce Pancu a intrat în campionat după o săptămână de antrenamente în Copou.

Dacă mai adaugăm că şi concurenţa din acest an de Liga I este subţire, cu multe cluburi fără valoare sau cu probleme financiare consistente, e limpede de ce preşedintele Consiliului Director, Cornel Şfaiţer, i-a cerut antrenorului Leo Grozavu, care a primit mână liberă totală la echipă, să ducă echipa în primele zece, obiectivul fiind asumat, corect, de tehnician.

Până acum, Grozavu nu a reuşit însă nici să repete traseul lui Pancu, care bifase trei victorii în primele cinci etape, darămite să fie în obiectiv.

În paranteză fie spus căderea din 2020 a urmat după pierderea meciului cu Farul din cauza defectării nocturnei, din cauza atacurilor interne iresponsabile şi a lipsei de susţinere a municipalităţii, care a alocat în acel an doar circa 800 000 de euro echipei din Copou, adică aproape de trei ori mai puţin decât acum şi decât în anul în care Poli a avut ca obiectiv menţinerea în Liga a II-a. Iar retrogradarea a fost parafată de Nicolo Napoli, care nu a fost în stare să câştige un punct acasă în patru meciuri din play-out, cu adversari modeşti, în condiţiile în care patru puncte aduceau salvarea.

II De ce s-a ajuns aici? Cinci cauze principale

1. Incapacitatea de a creşte nivelul jucătorilor care au dus greul în sezonul trecut

Leo Grozavu nu a reuşit să-i facă pe fotbaliştii care au excelat în Liga a II-a să se ridice la nivelul pretenţiilor primei ligi, deşi aproape toţi ştiau ce înseamnă aerul de elită. Piese grele precum Jankov, Hlistei, Harrison ori Marchioni nu au rulat nici ca în eşalonul doi, aşa cum s-a întâmplat şi cu alţi jucători rutinaţi, cu sute de meciuri în prima ligă, ca Martac sau Vojtus, sau mai tinerii Itu şi Ion.

Corect, diferenţa dintre cele două eşaloane este consistentă, însă dacă ne uităm în curţile vecinilor de competiţie e limpede că alţi antrenori au găsit soluţii de creştere. Iar pentru comparaţie luăm doar grupările pe care Poli le-a surclasat în stagiunea trecută, în Liga a II-a, Oţelul Galaţi şi Dinamo Bucureşti.

Dorinel Munteanu a reuşit la Galaţi, care primeşte de la oficialităţile locale jumătate din banii daţi Politehnicii de Consiliul Local Iaşi, să-i facă pe anonimii pe care-i pregăteşte să se bată de la egal la egal cu fotbaliştii de primă ligă. Iar dacă Oţelul nu rata două penaltiuri în meciuri încheiate la egalitate (cu UTA şi la Petrolul) şi nu primea goluri în trei finaluri de meci pe care le-a controlat, încheiate remiză (la Sepsi, cu Voluntari şi U Cluj), Galaţiul nu avea doar un punct mai mult decât Iaşi. Asta în condiţiile în care Munteanu s-a bazat pe mulţi jucători anonimi, care acum doi ani evoluau în Liga a III-a, şi a transferat de pe la Buzău şi Dej, plus străini necunoscuţi, în timp ce în Copou sunt mulţi fotbalişti cu nume, trecuţi pe la echipe cu ştaif.

Şi mai bine în clasament stă Dinamo, deşi Ovidiu Burcă nu a adus niciun jucător important în vară şi gestionează un club greu, cu numeroase probleme financiare şi lupte intestine.

2. Neintegrarea noilor achiziţii

Antrenorii Politehnicii nu au reuşit să integreze rapid pe niciunul dintre jucătorii aduşi în vară. Deşi au prins şi cantonamentul de bază al verii, din Bulgaria, brazilienii Jatoba şi Luis Phelipe nu sunt la nivelul aşteptat, ultimul fiind chiar în cădere după un start promiţător. Apoi, nici jucători rutinaţi, care nu au ratat pregătirea de vară, ba chiar au şi jucat în Liga I în acest sezon, aşa cum e Bordeianu, nu şi-au găsit cadenţa în Copou.

3. Alcătuirea lotului: bâlbe repetate şi subiectivisme

Poate cel mai de neînţeles lucru al verii au fost bâlbele legate de alcătuirea lotului. Doi dintre jucătorii aduşi în vară, Şerban şi Celeadnic, ba chiar trei, dacă îl punem la socoteală pe Militaru, au fost puşi pe lista de transferări, ultimii doi plecând deja. Pe aceeaşi listă au fost puşi şi Jankov, Harrison şi Hlistei, cărora în vară li s-au prelungit contractele, după ce au fost văzut la lucru un sezon. Fractură de logică clară! Apoi, discuţii serioase au apărut în rândul suporterilor pe marginea prelungirilor contractelor veteranilor Tincu şi Vaşvari, care nu au excelat nici în sezonul trecut şi par depăşiţi total de ritmul actual.

4. Tinerii nu au adus nimic important

Politehnica nu a nimerit-o nici cu tinerii care au şansa de a se afirma jucând pe postul de fotbalist sub 21 de ani pe care echipele de primă ligă trebuie să-l aibă mereu în teren. Din curtea proprie nu a apărut nimic, progresele lui Hrib şi Farcaş, care stau de mult timp sub bagheta lui Grozavu, nu apar, ultimul fiind luat drept turist săptămâna trecută, în Ardeal, când nu a fost nici măcar rezervă la Zalău şi Cluj. Nici importurile nu au rezolvat problema. Atacantul Gheorghiţă, folosit cu insistenţă, nu are gol sau pasă de gol, Ştefanovici dă senzaţia că îşi iroseşte, an de an, talentul, Dumitru nu se afirmă. Nu în ultimul rând, tinerii din curtea proprie împrumutaţi la alte formaţii nu se impun nici la Liga a III-a, iar mulţi jucători aduşi din afara Iaşului (Deac, Ciubăncan, Anton, Mogoş, Istratie, Pop etc.), unii pe bani, au fost trecuţi deja la capitolul transferuri ratate.

5. Lipsă de inspiraţie tactică, nervozitate excesivă

Grozavu a insistat în acest sezon cu modulul 4-4-2, cu romb la mijloc, cu accent pe posesie. Cu modulul amintit, Poli nu a reuşit decât o victorie, în condiţii speciale, cu Farul, când constănţenii au jucat cu rezervele. În rest, eşecuri pe linie în care Iaşi a punctat doar la posesie, nu şi la eficienţă. Când a schimbat sistemul de joc într-un soi de 4-2-3-1, la Cluj, cu U, Grozavu a reuşit să câştige, jocul din Ardeal, fără a fi strălucit, fiind însă mult mai realist.

Nu numai la sistemul de joc antrenorul Politehnicii nu a fost inspirat, ci şi în alte momente importante ale meciurilor (schimbări sau pauze), atunci când se spune că şefii băncilor tehnice pot decide jocurile. Mai mereu, Poli a căzut după odihnă, deşi se spune că excelează la capitolul fizic, iar schimbările au făcut ca, de pildă, în repriza a doua a duelului cu FCSB în faţa tandemului Olaru – Coman să apară improvizaţia Vaşvari – Ispas. Acesta e doar un exemplu al mutărilor neinspirate făcute de Grozavu, care are şi doi secunzi, ambii cu licenţă PRO.

O altă problemă serioasă pe care Politehnica nu a reuşit să o rezolve este cea a cartonaşelor roşii, ieşenii terminând în inferioritate numerică jumătate din meciurile oficiale disputate!

Perspective

Politehnica e obligată să crească acum nivelul exprimării, pentru a justifica investiţiile uriaşe făcute în echipă. Foarte probabil, Grozavu, la experienţa lui, şi-a dat seama de multiplele erori comise în acest start de sezon şi va încerca să le corecteze pentru a da un nou start echipei sale, în ideea obţinerii rezultatelor aşteptate. Asta mai ales că până la finalul turului Iaşi va întâlni, în afara restanţei cu Sepsi, un singur adversar tare, Rapid Bucureşti. În rest, numai echipe accesibile: Botoşani, Voluntari, Petrolul, U Craiova 1948, Dinamo, Oţelul.

Teoretic, dacă nu va intra într-o groapă financiară ca urmare a cheltuielilor uriaşe făcute, Poli poate arăta cu totul altfel pe viitor. Când poate fi ştearsă amintirea faptului că nu a reuşit să profite în start de sezon că CFR Cluj era o echipă în piuneze, UTA – una ştearsă, FCSB – stoarsă de meciul din cupele europene, sau că a pierdut acasă cu un adversar modest, Hermannstadt, şi un altul lipsit de formă, Craiova, oltenii fiind făcuţi praf în următoarele două deplasări de după succesul la scor din Copou. În ceea ce priveşte înfrângerea de la Zalău, va trebui să mai treacă multă apă pe Bahlui pentru ca acel coşmar să-şi dilueze intensitatea…

Fost internaţional senegalez la Poli

Din lotul care face deplasarea azi la Piatra Neamţ ar putea să facă parte şi atacantul Abdoulaye Sane, care era aşteptat aseară în Iaşi. Fotbalistul cu dublă cetăţenie, senegaleză şi franceză, este născut pe 15 octombrie 1992 şi are 1,80 metri. Format în Senegal, unde s-a născut, Sane, care va fi testat de Grozavu, a trecut de la Douanes în Franţa, în 2011, unde a jucat nouă ani, la Rennes B, Stade Rennais, Stade Lavallois, Red Star şi Sochaux. A urmat un sezon la Al-Taawoun, în Arabia Saudită, un an de pauză şi o stagiune la Churchill Brothers, în liga a doua indiană. Abdoulaye Sane are 199 de meciuri oficiale la echipele de club (în prima ligă a jucat de 15 ori în Franţa şi de 27 de ori în Arabia Saudită, alte 96 de apariţii bifând în liga a doua din Hexagon, unde a evoluat de 29 de ori şi în eşalonul trei) şi o selecţie, în 2013, la echipa naţională a Senegalului.