Atenţie la trend

Trebuie să recunosc, eu unul am aflat de acest mini-mega-deal din presa germană. Nu mică mi-a fost mirarea când am dat pe Google News peste titlul „Cote slabe de vaccinare: De ce România cedează vaccinuri BioNtech către Germania” (Frankfurter Allgemeine Zeitung, 12.01.22). După ce-am citit articolul, prima impresie a fost: slăbuţ. Autorul Michael Martens a încercat el să explice de-ce-ul din titlu, dar n-a prea reuşit convingător – poate şi pentru că nu i s-a părut nimic ieşit din comun.

Evident, explicaţia de bază e dată din supratitlu: cote slabe de vaccinare. Şi este citat Valeriu Gheorghiţă, „coordinatorul campaniei de vaccinare din România”, care ar fi declarat „cu o săptămână în urmă” (faţă de data apariţiei articolului din FAZ) că „în momentul de faţă, 41,3% din populaţia României ar fi vaccinată complet (deci cu două doze, respectiv cu una de la Johnson & Johnson)”. În UE, reţine autorul „doar Bulgaria are o cotă de vaccinare mai redusă. Acolo aceasta a fost până de curând de abia 30%”.

Acuma, până una alta eu unul am o nedumerire: dacă sâmbătă, în data de 15 ianuarie, procentul oficial de vaccinare completă a fost de 40,99%, Gheorghiţă după ce cifre va fi declarat cu două săptămâni în urmă că aceasta ar fi atins 41,3?

Ce mai aflăm din articol? Păi, de pildă că, după ce a fost ratată ţinta de 70% anul trecut, România ar viza ca măcar anul acesta să fie atinse cele 70%, iar la anul să se ajungă la o vaccinare în proporţie de 90%… „O ţintă deosebit de ambiţioasă”, spune Martens, având în vedere „reţinerea pronunţată a unei mari părţi a populaţiei” vizavi de vaccinare.

După ce aflăm că nici „supramortalitatea” din România (cam cea mai mare din UE) n-ar fi convins oamenii să se vaccineze într-un număr mai mare, Martens trece la factorul politic: „În România, ar putea contribui la respingerea largă a vaccinurilor şi partidul populist de dreapta AUR, aflat în opoziţie. E drept că şeful AUR George Simion a specificat că el n-ar fi decât împotriva vaccinării obligatorii, nu şi împotriva vaccinării în sine, dar de la alţi politicieni din partid se aude un alt fel de retorică.”

În fine, autorul ajunge la încă un element explicativ: „Pe deasupra, atât Bulgaria, cât şi România au populaţii mari de romi, din care măcar părţi sunt marginalizate din punct de vedere social şi greu accesibile pentru o campanie de vaccinare via mass-media.”

Apoi, articolul se-ncheie în… Bulgaria: unde „noul premier Kiril  Petkov a exclus categoric vaccinarea obligatorie care, având în vedere numărul mic de provaccinişti, oricum n-ar prea avea şanse de reuşită. În acelaşi timp, însă, el i-a chemat pe concetăţeni să se imunizeze neapărat: «Nu vreau să fiu premierul care numără morţi», a fost citat Petkov.”

Dar să revenim de la tema centrală şi spuneţi şi voi: cum vi se pare faptul că România a (re)vândut săptămâna trecută nu mai puţin de 5 milioane de doze Pfizer statului german? Nu un milion, nu două, ci cinci – 5!? Acoperă Martens în FAZ chestiunea suficient de convingător? Parcă nu prea. Evident, am dat apoi o căutare pe net, să văd ce-a scris presa de pe la noi. Păi, ştirea nu pare să fi stârnit cine ştie ce interes, site-uri precum digi24 ori mediafax preluând-o de la Agerpres şi redând-o cu mici diferenţe: pentru digi24, vaccinurile (obţinute prin schema de achiziţie centralizată a UE) „urmau să rămână neutilizate”, iar pentru mediafax, ele „au rămas nefolosite” (idee reţinută şi de Martens la începutul articolului).

În ce mă priveşte, parcă punctul pe i ar fi trebuit să fie că bună parte din cele 5 milioane de doze Pfizer-BioNtech cel mai probabil ar fi expirat, aşa că şi-or fi spus şi guvernanţii noştri că mai bine recuperează măcar purcoiul de bani dat pe ele, nu? Că de costat au costat între 75 şi 100 de milioane de euro, depinde de momentul achiziţiei: până-n vara anului trecut, o doză costase 15,50, apoi preţul a urcat la 19,50 Euro!

Altfel, mai ştii? Poate că autorităţile române au ajuns şi la concluzia că vaccinurile Pfizer pur şi simplu nu sunt suficient de bune… Dar m-aş cam mira de aşa ceva. Căci tot discursul pro-vaccinare – oficial au ba – nu admite niciun fel de deviere, cine cârteşte riscă să fie considerat ca pe vremuri măcar drept „deviaţionist”, dacă nu cumva drept „duşman al poporului” – mă rog, al sănătăţii publice care, vezi Doamne, e ţelul suprem şi trebuie obţinută cu orice preţ!

Cu orice preţ? Mai greu pe la noi, dar în Franţa lui Macron vaccinarea totală e tot mai aproape şi pare ţelul suprem, un scop în sine – dacă nu cumva nu reprezinte decât un mijloc spre C.T.P. Nu spre Cristian Tudor Popescu, nici spre vreo Companie de Transport Public, ci spre Controlul Total al Populaţiei. Căci odată cu dispariţia ultimilor nevaccinaţi, ar dispărea şi ceea ce se cheamă grupa martor şi cu toţii n-am mai fi decât grupe experiment. Vă las pe dumneavoastră să meditaţi asupra categoriei din care doriţi să faceţi parte.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist