Baschetul, China şi Vestul

În seara zilei de vineri, 4 octombrie, Daryl Morey, managerul Houston Rockets, a postat din camera de hotel din Tokyo, unde echipa sa urma să joace două meciuri demonstrative cu Toronto Raptors, campioana ultimei ediţii a ligii americane de baschet, NBA, un tweet care avea să aibă un posibil impact financiar de multe miliarde de dolari şi unul politic poate chiar mai important. Morey îşi exprima în postarea sa simpatia faţă de mişcările de protest din Hong Kong: "Fight for freedom, stand with Hong Kong". Aşa cum se întâmplă de obicei în astfel de situaţii, reacţia de la Beijing a venit imediat cu toate că, e important de subliniat asta, Twitter, la fel ca Facebook, Instagram, Snapchat, Pinterest, Google, YouTube sau chiar Dropbox, este interzis şi blocat în China. Federaţia de baschet din China, în fruntea căreia se află Yao Ming, un fost star al Houston Rockets, pentru care a jucat între 2002 şi 2011, a anunţat că respinge categoric astfel de "remarci nepotrivite" şi a decis să suspende legăturile cu echipa din Texas. În astfel de cazuri se face trimitere la sintagma standard, aceea că postarea/declaraţia "răneşte sentimentele poporului chinez", drept pentru care se aşteaptă scuzele celor vinovaţi pentru astfel de "gafe" nefericite.

Ceea ce de regulă se şi întâmplă prompt. În februarie 2018, corporaţia Mercedes-Benz după ce a făcut "greşeala" de a-l cita pe liderul tibetan Dalai Lama, tot într-o postare pe social media, şi-a cerut imediat scuze pentru vina de a fi utilizat "informaţii greşite care au rănit sentimentele poporului chinez". Iar reacţia iniţială după tweet-ul cu pricina părea să meargă, cuminte, pe aceeaşi linie. Daryl Morey a şters prima postare şi a scris alta în care "regreta ofensa produsă" în baza "interpretării unor evenimente complicate" şi dădea asigurări că între timp a avut ocazia "să audă şi să ia în considerare alte perspective". Proprietarul Houston Rockets, Tilman Fertitta, s-a grăbit şi el să precizeze că Morey, pe care s-a speculat la un moment dat că era gata, gata să-l şi concedieze, nu vorbeşte în numele echipei. Poziţie asumată şi de NBA care în versiunea în limba chineză a unei prime reacţii, postate pe Weibo, echivalentul chinez al Twitter-ului, se declara "profund dezamăgită de astfel de remarci nepotrivite".

Numai că între timp scandalul a explodat în spaţiul public american unde politicieni americani proeminenţi, republicani şi democraţi, au criticat dur comportamentul NBA. Este ruşinos, a scris pe Twitter congresmanul democrat Tom Malinowski, că "NBA nu are (corect) nici o problemă cu faptul că jucători sau angajaţi critică guvernul nostru, dar acum îşi cere scuze pentru critici la adresa guvernului chinez". Beto O’Rourke, unul dintre candidaţii democraţi implicaţi în cursa pentru nominalizarea din partea Partidului Democrat la alegerile prezidenţiale de anul viitor, a ţinut şi el să remarce că "singurul lucru pentru care NBA ar trebui să-şi ceară scuze este maniera flagrantă în care a acordat prioritate profiturilor în detrimentul drepturilor omului". În timp ce The New York Times a publicat un editorial cu titlul sugestiv "Atunci când e vorba de China, tăcerea e de aur. NBA, ca şi alte corporaţii americane ne demonstrează că sunt dispuse să joace după regulile impuse de China în schimbul banilor din China". Aşa că NBA a trebuit să revină cu o altă declaraţie în care a subliniat faptul că nu poate impune jucătorilor, proprietarilor echipelor sau angajaţilor ce să spună şi ce să nu spună şi că este conştientă că apărarea libertăţii de expresie are consecinţe cu care va trebuie să se acomodeze. Şi, într-adevăr, consecinţele au fost imediat vizibile: televiziunea chineză CCTV a anunţat că anulează transmisiunea meciurilor de baschet în care sunt implicate echipe din NBA, aproape toţi sponsorii NBA din China şi-au suspendat sau anulat contractele, Alibaba a blocat vânzarea online a oricăror produse promoţionale ale ligii americane de baschet, iar magazinele Nike din China au fost forţate de autorităţile de la Beijing să scoată de pe rafturi orice produs asociat cu Houston Rockets.

Situaţia NBA este cu atât mai delicată, cu cât de-a lungul ultimei perioade s-a dovedit a fi cea mai "progresistă" ligă sportivă majoră din Statele Unite. A sprijinit criticile dure la adresa lui Donald Trump, cele la adresa pretinsei brutalităţi a poliţiei faţă de persoane de culoare şi a mers până într-acolo încât a scos cuvântul "proprietar" din vocabularul acceptabil în luările sale de poziţie pentru că acesta ar putea aduce aminte de perioada în care existau sclavi în Statele Unite. Numai că dacă în America astfel de lucruri nu au nici un fel de consecinţe negative de acomodat, ca să facem trimitere la declaraţia de mai sus, ba, din contra, sunt privite cu mare simpatie de o parte a populaţie, în cazul Chinei lucrurile se schimbă radical. Iar miza este enormă. NBA China este o afacere de 4 miliarde de dolari. Aşa că nu doar oficialii NBA şi proprietarii echipelor, ci şi jucătorii nu mai sunt atât de preocupaţi de apărarea valorilor morale de care fac mare caz în Statele Unite. De pildă, James Harden, vedeta Houston Rockets, s-a grăbit să-şi ceară scuze după tweet-ul lui Daryl Morey. "Ne cerem scuze Chinei. Noi iubim China", a ţinut el să declare, semn că spre deosebire de "brutalitatea poliţiei" din Statele Unite, pe care o condamnă vehement, reprimarea violentă a demonstraţiilor din Hong Kong este perfect în regulă.

Întregul scandal scoate în evidenţă o serie de aspecte majore. Primul este expunerea publică a ipocriziei generalizate din mediul corporatist occidental, din cel sportiv sau de divertisment. Pe cât de aprigi susţinători ai justiţiei sociale şi ai ideilor progresiste se dovedesc a fi la ei acasă cei de mai sus, pe atât de pliabili se dovedesc ei a fi la cerinţele ideologice impuse de autorităţile de la Beijing. Din cauza mizelor financiare enorme. De pildă, dintre actorii americani cunoscuţi, altfel mari luptători pentru tot felul de cauze nobile, atunci când e vorba de spaţiul occidental, doar Richard Gere a avut declaraţii critice faţă de guvernul chinez. Mai mult, pentru a fi acceptate pe piaţa chineză, marile studiouri cinematografice au alterat scenariile în acord cu cerinţele ideologilor de la Beijing.

În al doilea rând, acest episod ca şi altele similare în care au fost implicate alte corporaţii occidentale majore scot în evidenţă enorma capacitate a Chinei de a-şi utiliza forţa financiară şi atracţia pieţei sale enorme (meciurile de baschet ale NBA au audienţe de televiziune de ordinul sutelor de milioane!) pentru a-şi impune condiţiile firmelor şi organizaţiilor internaţionale. Şi nu doar la ei acasă, ceea ce complică şi mai mult lucrurile. În acest fel, Beijingul nu blochează vocile critice doar pe plan intern, ci impune "norme de comportament" pe plan internaţional tuturor firmelor care au interese în China. Doar în ultima perioadă, nume cunoscute precum principalele linii aeriene americane, grupul hotelier Marriott sau The Gap au avut de a face cu braţul lung al Partidului Comunist Chinez şi s-au conformat, obediente, cerinţelor impuse de către acesta. De pildă, recent, şi Apple a scos din magazinul Apple Store, la solicitarea guvernului chinez, o aplicaţie utilizată de protestatarii din Hong Kong. După cum remarca publicaţia National Review, nu numai că speranţa că prin dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu Occidentul China va adopta treptat şi valorile acestuia, un argument invocat şi de NBA, s-a dovedit complet iluzorie, dar iată, s-a ajuns, ca în fapt China să ajungă să-şi impună valorile pe plan internaţional. Este motivul pentru care, într-o scrisoare deschisă adresată NBA, cu semnături bipartizane, iniţiatorul acesteia, congresmanul republican Mike Gallagher, subliniază că în condiţiile în care "Partidul Comunist Chinez vrea să dicteze parametrii de exercitare a libertăţii de expresie la nivel global, noi, ca americani avem obligaţia să ne apărăm valorile".