Binecuvântările muzicii

Pe fundal pulsează cu ritmul îngăduitor al respiraţiei din somnul unei zeiţe, instrumentele orchestrei, creând o linişte ca cea a unei adieri de vară târzie în pânza aproape imponderabilă a sufletului. Nu se aude altceva, doar îngânarea încărcată de nostalgie fără regret şi de îngăduinţă fără aşteptări, a acestui puls cosmic. Viorile se ridică deasupra ritmului acesta şi încep să spună povestea unei năluci care a tulburat ca o lovitură lungă de aripă sufletul eroului nostru. Când sufletul tău începe să le îngâne şi să se integreze aproape cu totul în ritm, se aşază cu o voce învăluitoare, pianul. Întâi se alătură orchestrei şi ţie în ritmul care pare imuabil. Apoi începe să se rupă încet, încet, parcă ridicat de o mână supranaturală şi să îşi spună povestea. E povestea clarului de apă care a avut nenorocirea să fie lovit de aripă. Şi începe să îşi spună povestea care devine foarte repede povestea „ta”.

Aşa face muzica, vorbeşte direct sufletului şi îl prinde imediat şi pe nesimţite în jocul şi povestea ei. Până aici, e o experienţă pe care aţi avut-o sigur fiecare dintre voi. Ceea ce poate nu e la fel de evident pentru toată lumea e că ţi trupul, asemenea sufletului, se prinde în poveste şi îşi trage seve vindecătoare din armoniile sunetului. Aş putea să înşir multe, dar vă las bucuria descoperirii. Am să vă spun doar despre două, una pentru că e rezultatul unui experiment unic şi a doua pentru că trebuie să plătim tribut vremurilor. Prima sevă vindecătoare duce la îmbunătăţirea memoriei. În 1957, peste 10.000 de absolvenţi de liceu din Wisconsin au fost invitaţi să completeze un sondaj despre şcoală, venitul familiei şi obiectivele viitoare de viaţă. Răspunsurile lor au fost încrucişate cu implicarea lor în activităţile muzicale prinse în orarul lor anual. Acelaşi grup de oameni a fost chestionat în anii 1964, 1975, 1993, 2004 şi 2011, iar răspunsurile lor au fost colectate ca date care au relevat că 38% dintre ei au făcut muzică la liceu şi 21% au făcut muzică la vârsta adultă. Ei au fost apoi invitaţi să participe la testele de memorie şi s-a constatat că muzicienii au performanţe mai bune la nivel general. Şi cu cât cântaseră mai multă muzică, cu atât scorurile lor la testele de memorie fuseseră mai bune.

A doua se referă la una din obsesiile medicale ale omului modern: creşterea imunităţii. Cum se leagă sunetul cu imunitatea şi cu răspunsul corpului tău la boală? Potrivit unui studiu din 2019, muzica are un impact pozitiv asupra sistemului nostru imunitar datorită capacităţii sale de a induce relaxare şi de a atenua stresul şi anxietatea. De asemenea, s-a descoperit că muzica are literalmente un impact asupra hormonilor şi biomarkerilor implicaţi în răspunsul imun al organismului. Sigur, fără ştirea lui completă, Nietzsche a avut mare dreptate.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi