Cursul oficial de schimb leu euro calculat de Banca Naţională a României (BNR) a ajuns ieri la 4,7781 lei. Joi un euro era cotat la 4,7788 lei. În piaţă s-a instaurat o stare de îngrijorare faţă de creşterea monedei euro în comparaţie cu leul şi uneori se vorbeşte în tuşe groase despre acest salt. Datele seci arată că faţă de începutul lunii noiembrie leul s-a devalorizat în faţa euro cu 0,5%, de la nivelul de 4,7545 lei. Mai concret, aceasta înseamnă că o persoană care are un abonament de 15 euro la telefonia mobilă şi care la începutul lunii plătea 71,31 lei acum va fi nevoită să achite 71,6 lei, adică cu 0,3 lei în plus. La o chirie de 300 de euro, la începutul lunii se plătea 1426,35 lei, iar acum 1433,43 lei, cu circa 7 lei mai mult.

Lucrurile devin ceva mai îngrijorătoare dacă ne raportăm la valori mai mari, cum ar fi achiziţia unei case sau a unei maşini, aici diferenţa deja devine semnificativă. De asemenea, nu tendinţa pe termen scurt este importantă, ci mai ales dacă trendul va fi prelungit pe termen lung, iar creşterea va deveni cu adevărat îngrijorătoare. Profesorul Dan Chirleşan de la Facultatea de Economie şi Admininistrarea Afacerilor (FEAA) atrage atenţia că deprecierea euro are rădăcini ceva mai adânci. “Leul este o marfă. În comparaţie cu alte mărfuri care circulă liber pe piaţa globală, el este cotat cu plus sau cu minus în funcţie de cine are nevoie de marfa noastră şi ce vrea să dea la schimb. În condiţiile în care costul mărfurilor produse de noi scade, înseamnă că marfa este din abundenţă, adică inflaţionistă. Cursul a crescut pentru că şi inflaţia a crescut. Este mai multă monedă în piaţă, venită pe mai multe canale, cel mai inflamator canal fiind cel al alocărilor publice. Guvernul României s-a împrumutat pe pieţele interne, internaţionale pentru a accelera pe pedala consumului, adică a lansat mult mai mulţi bani în piaţă, prin programele pe care doamna Viorica Dăncilă s-a tot lăudat că au fost de bun augur, precum Programul de Dezvoltare Rurală ori creşterea salariilor şi a pensiilor în sectorul public. Când creşte cursul valutar al unei monede, înseamnă ca materia primă, oala sub presiune, a ajuns la o temperatură la care ar da pe dinafară”, a spus Chirleşan. Profesorul atrage de asemenea atenţia că preconizarea nivelului până la care va mai creşte euro este foarte greu de estimat. “Este ca şi cum ai întreba pe cineva căruia îi este mereu foame la câte kilograme ar putea să ajungă”, arată acesta. 

Mugur Isărescu, şeful BNR, susţine că avem obiceiul ca şi o depreciere de doi bani, şi la propriu şi la figurat, să fie trecută la capitolul recorduri, alarmă, apocalipsă şi tot ce vrei. „Probabil cel mai vizibil barometru al existenţei unor dezechilibre fundamentale, precum deficitul de cont curent, dar şi al schimbării de sentiment, al percepţiei, inclusiv din cauza unor factori emoţionali, este piaţa valutară. Iar evoluţiile recente de pe această piaţă, inclusiv cele la nivel regional, sunt relevante. Eu spun relevante şi nu am spus niciodată alarmante. Dar vedeţi, avem obiceiul ca şi o depreciere de doi bani, şi la propriu şi la figurat, să fie trecută la capitolul recorduri, alarmă, apocalipsă şi tot ce vrei. Noi la banca centrală ne menţinem opinia că o corecţie a deficitului extern, necesară, când se va întâmpla nu se va putea face doar prin deprecierea cursului de schimb şi am să revin pe chestia asta. Cred că nici nu e bine dacă ne uităm din ce e făcut dezechilibrul, pentru că dacă avem deficit fiscal de 4,4% şi deficit extern de 5,5% şi ştim bine noi specialiştii ecuaţia că deficitul extern e deficitul guvernamental, adică cel fiscal plus cel privat, neguvernamental, apoi ce facem? Ne adresăm la 1%, deficitul privat, cu cursul de schimb?“, a explicat Mugur Isărescu. (Florentina SANDU)