Ce au în comun PNRR-ul, reforma pensiilor şi procurorul Giorgiana Hosu

Comisia Europeană a condiţionat Planul Naţional de Reconstrucţie şi Rezilienţă (PNRR) de o serie de reforme care să asaneze deficitul bugetar care este departe de ţinta de 3% impusă de Uniunea Europeană. Zis şi făcut. În PNRR-ul trimis la Bruxelles de către Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene, se anunţă că va urma o reformă a pensiilor. Mai mult, asta va fi principala reformă menită să aducă deficitul în limitele convenite cu autorităţile europene. În documentul trimis spre examinare nu se specifică de unde se va începe cu reforma pensiilor, clar este doar că se va adopta o nouă legislaţie şi se vor stabili nişte criterii clare după care vor urma să crească pensiile – un fel de algoritm pentru ca sistemul să fie echitabil. Nişte deziderate frumoase, dar fără nici o valoarea practică. Cărţile de management ne spun că în momentul în care ne setăm un obiectiv este nevoie ca el să fie clar definit şi mai ales bine ancorat în cifre. Este frumos să spui vom reduce deficitul de la pensii, dar mult mai util ar fi să spui vom reduce cu 30% sau cu 50%. Cifrele nu contează aici, sunt folosite doar pentru argumentaţie. Apoi, şeful de partid al domnului Ghinea, Dan Barna, a venit şi a spus că vârsta de pensionare trebuie corelată cumva cu speranţa de viaţă. Din partea Ralucăi Turcan, ministrul Muncii, a venit şi un ordin de mărime: pensionare la 70 de ani, atenţie însă benevolă şi nu obligatorie. Doamna a fost ceva mai concretă, mai apropiată de regulile de management, şi a oferit şi o cifră în privinţa deficitului de la fondul de pensii: 16,7 miliarde de lei. Înţelegem de aici că statul are o gaură imensă faţă de ce încasează şi ce plăteşte, iar perspectivele nu sunt dintre cele mai fericite. Bun! Ştim câte ceva. Nu ştim însă în ce va consta reforma. Până una alta, deficitul amintit de ministrul Turcan va trebui acoperit anul acesta, anul viitor şi în următorii doi, trei şi s.a.m.d. Reforma trebuia făcută acum 25 de ani, acum putem doar cârpi pe ici pe colo. Dezarmant este însă că persoanele care s-au angajat să reformeze sistemul de pensii, cel puţin declarativ, se pare că nu prea ştiu de unde să înceapă sau ştiu şi nu vor să pună în aplicare fiindcă se tem de reacţiile pe care le vor stârni.

Părăsim puţin domeniul reformei pensiilor şi revenim în viaţa de zi cu zi. Coborâm cum s-ar spune în stradă, printre oameni, să vedem ce se întâmplă la firul ierbii. Nu mai departe de începutul acestei săptămâni, Giorgiana Hosu, 48 de ani, fost procuror-şef al DIICOT, a cerut să fie pensionată. Reţineţi vârsta: 48 de ani. Acum, vârsta standard de pensionare este de 63 de ani la femei şi 65 de ani la bărbaţi. Rezultă o diferenţă de 15 de ani în favoarea procurorului DIICOT. Conform ultimei declaraţii de avere, din 2020, Giorgiana Hosu a avut anul trecut un salariu net lunar de circa 4.000 de euro. Conform legii, ea va avea o pensie de circa 5.000 de euro, dacă nu chiar mai mult. Un medic, cu acelaşi salariu, va primi o pensie de cel mult 1.800 de euro, de aproape trei ori mai puţin, asta în condiţiile în care va ieşi la pensie la vârsta de 63 de ani dacă este femeie sau 65 de ani dacă este bărbat. Cu alte cuvinte mai are de „împins” gărzi, vizite şi consultaţii până să se bucure de pensie. Doamna Hosu a fost nevoită să-şi dea demisia din funcţia de procuror-şef al DIICOT din cauză că soţul său, Dan Hosu, a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti la trei ani închisoare cu suspendare în dosarul „Carpatica Asig”, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la acces ilegal la un sistem informatic şi instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. Medicul ipotetic sau procurorul Hosu merită o pensie mai mare? Ce credeţi?

Pe de altă parte, pensia medie din sistemul public, nu cuprinde pensiile militarilor, poliştilor sau SRI-iştilor, a ajuns conform unui raport recent al Casei de Pensii la o valoare de 1.600 de lei/lună, de 15 ori mai mică faţă de cea a procurorului.

În concluzie, este clar de unde ar trebui să înceapă reforma pensiilor miniştrilor Ghinea şi Turcan. În primul rând, să vină să ne spună public câte pensii speciale, ne referim aici la cele calculate după alte reguli faţă de cele bazate pe contributivitate, sunt plătite în România. Să spună, apoi, cât este pensia medie pe fiecare categorie în parte şi care sunt vârfurile. În al treilea rând, să spună, clar, care este suma totală suportată de statul român pentru plata acestor favorizaţi ai sorţii. În final, să prezinte un plan, cu termene clare, cum vor să reducă această discrepanţă dintre pensiile obişnuite şi cele speciale, în sensul să le scadă pe cele din urmă, fiindcă creşterea celor obişnuite este o misiune aproape imposibilă. Dacă acesta nu se poate, nu din motive închipuit legale, ci din cauza faptului că statul este confiscat de beneficiarii de pensii speciale, atunci să iasă în faţă şi să spună oamenilor  adevărul. În campanie, nu au pierdut nici o zi şi s-au bătut cu pumnul în piept că vor elimina pensiile speciale. Deja un an s-a dus, mai sunt trei şi se pare că nu ne rămâne decât să aşteptăm o nouă campanie electorală. Şi nu uitaţi să munciţi, zi de zi, pensiile speciale nu se plătesc singure!