Ce au în comun ţigările Kent cu pensiile speciale sau cum s-au privatizat comuniştii

În ultimii 30 de ani am asistat la un adevărat festival al schimbărilor. Toate ungherele societăţii au cunoscut transformări mai mici sau mai mari. Nimeni şi nimic nu a scăpat. În sine, nu putem spune că ele se datorează unei politici riguroase, unei strategii a statului român sau dezvoltării spectaculoase a tehnologiei care a determinat modificări bruşte mai în toată lumea. Cu toate acestea ceva a rămas la fel, ca un monolit de beton greu de spart. Modul în care protipendada comunistă reuşea să extragă rente din societate nu a suferit nici o schimbare. Doar au fost înlăturaţi cei care se aflau în linia întâi, cei care aveau puterea în 1989 şi înlocuiţi de eşalonul II sau III. Aceştia din urmă au păstrat mecanismele prin care îşi asigurau un trai comod şi liniştit fără să producă absolut nimic la schimb.

Sunt două mari modalitaţi prin care profiturile create în economia reală sunt împărţite: prin angajări în diverse funcţii la stat şi prin oferirea de pensii speciale. Pentru prima categorie nu este importantă atât funcţia în sine, cât mai ales libertatea pe care o oferă la împărţirea bugetului din subordine după criterii mai mult sau mai puţin legale, unele de-a dreptul frauduloase. Ne referim aici de la posibilitatea de a angaja diverşi clienţi politici în funcţii plătite gras, până la a direcţiona anumite licitaţii către firme prietene sau companii dispuse să împartă beneficiile cu structura aflată la putere în acel moment. Metoda este specifică atât PSD, cât şi PNL sau fostul PD. Toate partidele aflate la putere au aplicat-o într-o măsură mai mică sau mai mare, fără nici măcar o părere de rău. În a doua categorie sunt încadrate persoanele care concură la menţinerea statului în forma actuală sau altfel spus a instituţiilor de forţă: Armată, Poliţie, Magistratură, SRI, Parlament şi mai nou aleşii locali. Fonduri importante sunt direcţionate fără să aibă la bază nici măcar un criteriu obiectiv, repet nici măcar unul. Cei care beneficiază acum de astfel de pensii mă vor înjura de-a dreptul sau dacă sunt ceva mai rafinaţi vor încerca să găsească explicaţii care de care mai fanteziste. Nu stă nici unul în picioare. Totul este greşit, strâmb, la fel ca şi multe părţi ale societăţii formate odată cu instaurarea comunismului sau a democraţiei originale, operă a fostului preşedinte Ion Iliescu. Criteriul care ar trebui să stea la baza alocării unei sume mai mari spre o categorie sau alta ar trebuie să fie doar un salariu mai mare care corespunde unei cotizaţii la fondul de pensii pe măsură. Atâta timp cât celelalte categorii din economia reală au pensii care se sprijină doar pe criteriul mărimii cotizaţiei, la fel ar trebui să se întâmple şi în cazul pensiilor din Armată, Poliţie, Magistratură, SRI, Parlament sau aleşi locali. Punct! Restul este doar abureală ieftină. Modalitatea actuală prin care se oferă pensii speciale este profund neconstituţională şi mai ales discriminatorie. Nu mă aştept ca vreun judecător de la Curtea Constituţională să îmi dea dreptate. Nici nu vreau acceptul ei, este o instituţie profund nedreaptă care menţine echilibrul politic doar în funcţie de culoarea partidelor care îi susţine membri în funcţie.

Sistemul pensiilor speciale nu respectă nici ceea ce se întâmplă în economia reală. Acum, suntem tentaţi să spunem că doar categoriile de salariaţi din sectoarele de mai sus produc servicii cu o cerere deosebit de mare, ceea ce nu este nici pe departe adevărat. Se vede de la distanţă, de pe lună, cu ochiul liber, că nevoia de servicii medicale sau de învăţământ este mai mare decât nevoia de servicii de securitate (n.r. – servicii oferite de Poliţie, SRI, Magistratură). Şi la fel s-ar întâmpla dacă medicii şi profesorii ar fi privilegiaţi. Ar fi anapoda, cum este acum cu militarii, poliţiştii, magistraţii şi alţii ca ei. Prin urmare nu este clar de ce s-au ales aceste categorii să fie privilegiate. Bănuim doar că legiuitorii au vrut să le câştige simpatia şi să se asigure că modalitatea aceasta de redistribuire a veniturilor va fi păstrată pentru mult timp de acum încolo, ceea ce se pare că le-a reuşit de minune. Într-o societate echitabilă, aceste probleme ar fi fost rezolvate în mare măsură de piaţă, nu s-ar fi intervenit într-un mod atât de brutal pentru a smulge din braţele unei categorii bunurile create şi a le redistribui către alte categorii.

Cei care câştigă acum mult datorită faptului că produsele şi serviciile lor sunt la mare căutare ar fi cei care mâine ar avea pensii mai mari fiindcă reuşesc să contribuie cu o sumă mai mare la sistemele de pensii. Acum în schimb, au pensii mai mari chiar şi decât salariile, indiferent cât este contribuţia lor la fondul de pensii, nişte angajaţi ai statului român aleşi pe sprânceană. Este la fel, ca în urmă cu 30 de ani, când fruntaşii comunişti mâncau şuncă de Praga, beau whisky, fumau Kent, beau cafea veritabilă pe când marea masă a angajaţilor stăteau la cozi interminabile pentru celebrii fraţi Petreuş, adidaşii de porc, fumau Carpaţi şi dimineaţa beau "nechezol" – un surogat de cafea.

În concluzie, reforma pensiilor speciale propusă de PNL este doar o perdea de fum prin care se încearcă să se aburească alegătorii, să-i deruteze şi să-i manipuleze. Nu este o rupere totală de comunism, este doar o păstrare a lui într-o formă ceva mai atenuată, care să lase în impresia că trăim într-o societate echitabilă. Kent şi cafea veritabilă sunt acum pe toate drumurile, excursiile în Europa sau în diverse insule exotice nu pot fi plătite decât din pensiile speciale.