Caută 
„NU MI-AM DORIT SĂ FAC ASTA! AM AVUT O INFECȚIE ÎNGROZITOARE!”
Ce se întâmplă când părintele decide că fericirea sa este mai presus decât a copilului
2 MIN
Un tânăr prins între iubirea adevărată și o căsnicie aranjată de părinți, practică ce încă mai există în zilele noastre, se pare. Un bărbat în vârstă de 27 de ani, trăia o profundă poveste de dragoste din perioada adolescenței, poveste pe care și-a tatuat-o pe întreg spatele. Visa să întemeieze o familie alături de iubita sa și chiar pregătise o surpriză de proporții în ceea ce privește logodna. La auzul acestei vești, părinții tânărului, care nu au fost niciodată de acord cu relația celor doi, au încercat să împiedice cu orice chip evenimentul. Și au reușit! Ca să-i curme fiului suferința, s-au înțeles cu părinții unei alte fete, prieteni buni cu aceștia, să le pregătească o întâlnire și să „îi ajute să se îndrăgostească”.
Anii au trecut, în prezent ei fiind deja căsătoriți de aproape 5 ani, însă tânărul nu putea să uite prima sa iubire. Actuala soție i-a cerut să își scoată tatuajul, deranjată fiind de întrebările care veneau de la cei din jur și care își dădeau seama că acel desen nu are nicio legătură cu ei doi. Pentru a obține liniștea, bărbatul a decis să accepte, însă singurul compromis pe care l-a putut face a fost să îl acopere și nu să-l înlăture de tot, pentru a-i rămâne în continuare pe corp prima și singura iubire adevărată.
Decizia de a-l acoperi l-a costat scump! Noul tatuaj, deși fusese executat corespunzător, s-a infectat atât de tare, încât a ajuns la spital.
Ceea ce l-a adus în cabinet a fost dezvoltarea unei depresii pentru care se afla deja în tratament psihiatric. Și-a dat seama că infecția respectivă a fost răspunsul corpului său la o acțiune nedorită.
Își urăște părinții, soția și pe el însuși pentru că nu a fost destul de puternic astfel încât să nu intre în acest joc al mariajului: „Ea este în continuare singură, nu și-a putut găsi pe nimeni în toți anii ăștia. Simt că așteaptă doar un semn ca totul să fie ca înainte. Îmi vine să-mi tai spatele, să nu mai văd ce am făcut”!
Comentariile nu-și mai au rostul. Cazul de mai sus arată consecințele dureroase ale unor acțiuni impuse de părinți și mult prea ușor acceptate de copilul devenit adult.
În momentul în care părintele decide că fericirea proprie este mai presus decât cea a copilului, este lesne de înțeles că viața la care este condamnat să trăiască îi va aduce suferință.
„Să nu cauți niciodată să fii fericit cu prețul fericirii altuia. Este urât, inuman”. (Osho)
„Ca să-l călăuzești pe copil pe calea pe care trebuie s-o urmeze, călătorește mai întâi tu pe ea”. (Josh Billings)
Două citate pe care mi-aș dori să le comentați înțelesul prin a ne da exemple personale care i-au ajutat pe cei mici să devină adulți fericiți!
Îți recomandăm
