Cea mai bună zi după căderea guvernului este prima

Stratagema aceasta de a-ţi camufla intenţiile îmbrăcându-le în straie populiste este şi ea parte a moştenirii politice care a blocat România vie şi creativă, în beneficiul celei întârziate şi asistate. Aşa a ajuns PSD să reprezinte în bună măsură lumea satelor şi a târgurilor mici, acolo unde nu se întâmplă mai nimic. Guvernul dezmăţului pe bani publici a căzut ca urmare a acţiunii concertate a populaţiei, a partidelor de opoziţie şi a preşedintelui Iohannis. Scenariştii de duzină şi părerologii s-au chinuit să ne convingă că este o eroare politică ce va fi decontată integral de partidele din opoziţie. S-a dat de ceasul morţii cititorul în stele Ion Cristoiu, care nu pregetă să ne intoxice cu scenariile lui aiuritoare, pe care nici măcar el nu le mai pricepe, întrucât mintea i s-a cam înceţoşat de la o vreme. Şi nici instinctele nu-l mai slujesc.

Dar lucrurile sunt mai simple decât vrea să ne convingă clanul hermeneuţilor pârâţi de tip Bucşu, Dinescu, Gâdea ori Ciuvică. Opoziţia avea datoria morală să înlăture acest guvern al incompetenţei grase şi al ticăloşiei patente. Cu fiecare zi la guvernare, PSD şi acoliţii afundau România nu doar în marasmul politicianismului demagogic, dar şi într-o criză morală, socială şi economică profundă. Dacă la acestea adăugăm impasul din relaţiile internaţionale ale ţării avem tabloul aproape complet al dezastrului. La această stare de lucruri avem datoria să ne raportăm atunci când analizăm demersul opoziţiei de a înlătura guvernul. Fosta opoziţie era obligată să facă tot ce e politic posibil ca să curme dezastrul. Toate celelalte calcule de oportunitate pălesc în faţa urgenţei acestei intervenţii. Dacă ar fi asistat indiferentă la acest spectacol, fosta opoziţie şi-ar fi atras acuzaţia de calcul politicianist meschin. Aceasta a riscat şi a câştigat. Un eşec i-ar fi putut fi fatal. Dar dacă nu rişti, nu meriţi în politică. Aşadar, legitimitatea şi oportunitatea acestui demers este dincolo de orice dubiu, indiferent ce-ar spune comentatorii de la Antena 3, RTV, ori, mai nou, Realitatea TV, prin vocea pesedistului pe cale de a fi recuperat, Cosmin Guşă, autorul cenaclurilor politice plimbate prin ţară, care nu au altă miză decât să înceţoşeze minţile alegătorilor.

PSD este acum îngenunchiat, însă departe de a fi terminat. Să nu ignorăm istoria renaşterilor acestui partid-hidră: cu cât îi tai capetele, cu atât răsar altele noi! Cel puţin până astăzi, PSD a revenit sitematic la putere, ajutat de erorile guvernanţilor în serviciu. Să nu ignorăm istoria, pentru că altfel se răzbună pe cei care nu trag învăţăminte din lecţia ei! Va urma "noaptea cuţitelor lungi", cu decapitări, excluderi şi acuzaţii de trădare, după care pesediştii se vor replia, vor redobândi tupeul congenital şi vor declara gherila. Structurile lor teritoriale, care împânzesc toate judeţele vor trebui destructurate prin mijloace legale. Dar pentru aceasta trebuie să ai curaj, tenacitate şi tărie de caracter. Noua putere are datoria de a bloca drumul împotmolit al tranziţiei şi de a moderniza/ europeniza în primul rând administraţia, care a funcţionat până acum ca principală sursă de putere pentru PSD. Fără o reorganizare curajoasă a administraţiei, România va continua să coabiteze maladiv cu propriile ei păcate. În lipsa acesteia, România va continua să rămână o ţară de mâna a doua/ a treia. Această operaţiune este chiar mai importantă decât gestiunea economică. Exista riscul ca agenda guvernului să fie acaparată de restanţe, de chestiuni urgente ori de cherele mărunte. Acest set de probleme este inevitabil, însă esenţial este ca guvernul să aibă un corp de experţi în marile proiecte structurale, un fel de nucleu dur, care să nu-şi consume energiile în lupte de culise. Aşijderea, Administraţia Prezidenţială. Este vital pentru România ca preşedintele, ce se anunţă a fi Klaus Iohannis, să poată colabora cu un guvern profesionist şi confin politic.

Prima zi după căderea tiranului este cea mai bună. Parafrazez acest adagiu cu oarecare notorietate şi spun: în prima zi după căderea guvernului căştigătorii sunt bucuroşi, se felicită pentru izbândă şi beau şampanie. Dar totul ţine o singură zi. În următoarele trebuie să cauţi soluţii, adică să-ţi iei misiunea în serios, dovedind că eşti mai bun decât cei căzuţi, dar şi mai cinstit. Însă atenţie la detalii! Poporul a fost mereu îngăduitor cu pesediştii căzuţi şi statornic exigent cu cei care i-au dat jos. Şi aceasta din cel puţin două motive: 1) nimeni nu-i egalează pe pesedişti în populism/ demagogie şi 2) nimeni nu şi-a făcut mai mulţi complici în poporul pasiv/ asistat decât PSD. După fiecare guvernare pesedistă rămâne nu doar dâra urât mirositoare a corupţiei, dar şi amintirea pesedistului de omenie, care s-a îngrijit şi de problemele celor mulţi. Nu altfel a funcţionat comunismul. E timpul să punem punct moştenirii comunisto-pesediste şi să ne îngrijim cu maturitate de viitorul României. Aceasta este uriaşa provocare pentru noua putere.

Mihai Dorin este istoric şi publicist