Caută 
1 MIN
La fel ca sapienşii, cimpanzeii masculi formează coaliţii cu dublu scop: pe de o parte, pentru a goni sau omorî masculii altor coaliţii şi a căpăta astfel acces la femelele lor; pe de alta, pentru a nu permite altor coaliţii de cimpanzei să aibă acces la femelele grupului lor. Coaliţiile astea sunt benefice pentru toţi membrii lor, atât pentru masculul cel mai puternic, cât şi pentru cel mai slab.
O eventuală victorie a coaliţiei lor împotriva altei coaliţii de masculi înseamnă acces la mai multe femele, ceea ce creşte şansele de reproducere ale tuturor membrilor coaliţiei. Coaliţia, cum spuneam, este benefică chiar şi pentru cel mai slab membru al ei, fiindcă victoria coaliţiei lui îl transformă şi pe el într-un învingător, deci în material genetic dezirabil pentru (ultra-) selectivele femele. În termeni fotbalistici, cel mai prost jucător al echipei campioane are acces la mai multe femei decât cel mai bun jucător al echipei care retrogradează. Revenind la sapienşi, strategia conflictului colectiv a făcut ca masculii de sapiens să ajungă să fie înzestraţi simultan cu următoarele calităţi: capacitate ridicată de a forma (şi/sau de a se integra în) coaliţii cu alţi masculi; agresivitate ridicată faţă de masculii din alte grupuri; şi un nivel ridicat de altruism faţă de grupul propriu (nivel care creşte semnificativ atunci când grupul este ameninţat).
Când Elena pleacă cu Paris (un străin, membru al altui grup), Agamemnon nu se duce singur după ei. Formează o coaliţie cu masculii din grupul lui. Când Paris ajunge cu Elena pe teritoriul grupului lui, niciun mascul nu-i spune „băiete, eşti pe cont propriu; tu ai făcut-o, tu s-o dregi sau să suporţi consecinţele, noi nu ne băgăm“. Dimpotrivă, masculii grupului formează spontan o coaliţie în jurul lui Paris. Atât membrii coaliţiei lui Agamemnon cât şi membrii celei a lui Paris sunt dispuşi să lupte până la moarte unii împotriva celorlalţi, punând grupul din care fac parte mai presus de ei. Sapienşii împart spontan lumea în „noi“ şi „ei“ – şi, adesea, în „noi“ versus „ei“. S-au făcut şi s-au replicat nenumărate teste pe tema asta, şi rezultatele au fost mereu aceleaşi, chiar şi atunci când grupurile erau formate ad hoc, după criterii arbitrare. Invariabil masculii grupului se coalizau împotriva masculilor celuilalt grup – iar nivelul de agresivitate al masculilor creştea direct proporţional cu nivelul de atractivitate al femelelor din celălalt grup.
Revenind la femelele de sapiens, structura de grup formată în jurul unei coaliţii de masculi le ajută în măsura în care colaborarea dintre masculi şi altruismul lor faţă de grup le oferă acces la mai multe resurse decât ar fi obţinut singure sau prin colaborarea cu un singur mascul. În plus, a face parte din grupul victorios le conferă acces direct (şi relativ simplu) la material genetic de bună calitate din perspectiva lor. Preţul, fireşte, a fost acela că ele nu au dezvoltat, ca masculii, strategii de coalizare extinsă cu alte femele. Competiţia pentru cel mai bun mascul pentru împerechere a rămas individuală. De fapt, o combinaţie între competiţia individuală directă şi competiţia indirectă – prin colaborarea cu unul sau mai mulţi masculi.
Toate testele de cooperare de până acum au dat invariabil acelaşi rezultat: cel mai bun nivel de cooperare îl au cuplurile mascul-mascul, urmate de cuplurile mascul-femelă. Cel mai slab nivel de cooperare se regăseşte invariabil în cuplurile femelă-femelă. Asta arată că femelele de sapiens au evoluat astfel încât să prefere cooperarea cu un mascul cooperării cu o femelă. Pe de altă parte, toate testele inventate până acum de psihologi, de economişti, de antropologi şi aşa mai departe au dat, oricum ar fi fost replicate, acelaşi rezultat: în cooperarea mascul-femelă, femela e mai cooperantă decât masculul – ceea ce sugerează că ea este cea care „cumpără“ cooperarea. Prin manipulare. Cooperarea manipulativă cu masculii împotriva altor femele e o trăsătură specifică a femelelor de sapiens.
Când Maria („Bloody Mary“, sora mai mare a viitoarei Elisabeta I) devine regină a Angliei şi participă la primul consiliu de coroană (format exclusiv din masculi), ea înaintează până în centrul camerei, după care cade teatral în genunchi, în cea mai smerită poziţie posibilă. Printre suspine, Maria le spune puternicilor masculi din încăpere (care până atunci avuseseră în fruntea lor un rege) că ea e o femeie slabă şi neputincioasă, care nu poate conduce Anglia fără ajutorul lor. Emoţionaţi până la lacrimi de strigătul de ajutor venit din partea unei femei fragile, toţi preaputernicii masculi prezenţi i-au jurat spontan Mariei loialitate până la moarte şi protecţie absolută. Doar un cuvânt să le dea, şi în numele ei şi pentru ea vor merge fără să clipească să rupă munţii.
Orice femelă de sapiens înţelege spontan strategia Mariei şi râde, citind povestea, de infinita prostie a masculilor – care dintotdeauna au căzut şi întotdeauna vor cădea victime ale unor astfel de tactici, sau alte altora similare. t
Sorin Cucerai este traducător şi publicist
Îți recomandăm
