Cine-l poate bate pe Chirica

În România, dacă ai apucat să ajungi primar nu te mai dă jos decât DNA-ul. Uneori nici cu asta nu merge, că avem primari care şi-au recâştigat mandatul chiar şi din puşcărie. Bineînţeles, e o uşoară exagerare ce zic, dar adevărul nu-i prea departe. 

Apropo, v-aţi gândit vreodată că din 1992 încoace, adică de 27 de ani, Iaşul n-a avut nici un primar nou ales pe bune, exclusiv pe meritul lui şi nu graţie unor combinaţii prealabile făcute în spatele cortinei? Atât Nichita, cât şi Chirica, cei doi primari care i-au succedat lui Simirad, au fost mai întâi interimari, primul în urma retragerii benevole a celui din urmă cu doi ani înainte de sfârşitul celui de-al treilea mandat, în 2002, iar Chirica după ce a fost ridicat Nichita de DNA. Alegerea lor prin vot a fost mai degrabă o formalitate, ieşenii nefăcând altceva decât să-i reconfirme în funcţie. La fel s-a întâmplat până acum cam peste tot în ţară, că eu nu ştiu prea multe cazuri în care un primar să-şi piardă mandatul urmare exclusiv a unui vot popular. E ca şi cum, odată ce-ai ajuns primar, electoratul te condamnă să rămâi în funcţie pe viaţă.

Şi totuşi, se poate şi altfel? Iar dacă ne referim la Iaşi, poate fi Chirica învins la vot, peste un an, într-o competiţie liberă şi corectă, fie ea şi într-un singur tur? Răspunsul meu este da. Există şanse reale de a-l bate pe Chirica, dar doar dacă cel care-l va înfrunta îndeplineşte cel puţin următoarele trei condiţii:

1. Prima şi cea mai importantă. Contra-candidatul actualului primar trebuie să fi făcut la viaţa lui ceva absolut remarcabil. Fie în domeniul lui profesional, fie în slujba comunităţii în general sau a unui segment important din ea. Şi, având în vedere specificul Iaşului, după părerea mea, domeniile relevante în care trebuie să se fi remarcat un contra-candidat cu şanse reale sunt: academic, social, administrativ sau IT (ordinea nu contează). Dacă ne referim strict la implicarea în probleme ale comunităţii, aici văd în primul rând pe cineva care să fi făcut lucruri la care nu s-ar fi înhămat aproape nimeni altcineva.

2. Să aibă ceea ce se numeşte carismă. Carisma e un concept destul de greu de definit, dar din mulţimea de înţelesuri care i se dă, îl voi alege pe următorul: un personaj carismatic e un personaj care ştie să se facă ascultat de orice mulţime de oameni, în orice condiţie, şi fără să beneficieze de argumentul vreunei autorităţi formale de genul titlu academic, CV profesional, funcţie publică sau poziţie politică. Acestea nu se exclud, bineînţeles, dar ele sunt doar opţionale. Dacă le ai pe toate acestea sau pe măcar una dintre ele, dar nu ai carismă, şansele tale sunt aproape nule.

3. Să poată fi comparat cu Chirica, net în defavoarea acestuia, în următoarele aspecte: retorică (asta nu-i foarte greu, Chirica nu e un bun orator), agilitate mentală (capacitate de a jongla cu subiecte cât mai diverse fără să pară că nu ştie despre ce vorbeşte), încăpăţânare (genul care nu renunţă până nu-şi atinge scopul) şi, nu în ultimul rând, onestitate.

N-am vorbit aici de avere, de influenţă în media, de aspect exterior, de vârstă sau de gen. Ele pot conta mai mult sau mai puţin, dar nu sunt nici pe departe hotărâtoare.

Dacă aveţi şi alte argumente sau, bineînţeles, contra-argumente, nu ezitaţi să le puneţi în comentarii, în caz că citiţi acest text în varianta online. Sau trimiteţi-le prin poştă la adresa redacţiei, cu speranţa că nu se vor rătăci pe drum.