Cinismul

Dacă domnul Liviu Dragnea nu ar fi fost ocupat acum cu şurubăria pe la atelierul auto la care a fost repartizat, probabil că nu ar fi mirat pe nimeni dacă zilele astea, „de coronavirus”, vreo firmă de-a lui ar fi rechiziţionat – prin ordonanţă de urgenţă – tot spirtul din ţară şi l-ar fi revândut apoi cu adaos de 300% spitalelor din România. Aşa însă, în lipsa mecanicului-şef, o filială PSD din judeţul Constanţa s-a mulţumit doar cu a cumpăra sute de sticle de spirt şi săpun, golind toate magazinele din zonă, după care le-a inscripţionat cu mesaje electorale şi le-a distribuit gratuit localnicilor cu drept de vot care „nu au mai apucat” să găsească materialele de igienă.

Pentru cine crede că aşa arată culmea cinismului în politică, există o veste proastă: se poate şi mai rău. Duminica trecută, în Republica Moldova au fost organizate alegeri parlamentare într-un raion, Hânceşti, unde un post de deputat devenise vacant. Importanţa acestor alegeri era la fel de mare ca şi rezultatul unui meci amical de fotbal între echipele salvamarilor şi a cântăreţilor din Costineşti, deputatul nou ales neputând să influenţeze în vreun fel structura puterii din Parlamentul de la Chişinău. Dat fiind şi pericolul de a expune aproape 15.000 de alegători în plină epidemie cu coronavirus, societatea civilă de peste Prut a solicitat amânarea acestor alegeri. La apelul societăţii civile s-au raliat aproape toate partidele participante la acest scrutin, cu excepţia socialiştilor lui Dodon şi a „democraţilor” până nu demult păstoriţi de oligarhul transfug Plahotniuc, toată lumea cu scaun la cap înţelegând că era mai importantă instituirea Stării de Urgenţă în toată ţara, în condiţiile în care nimeni nu ştie nici până în acest moment în ce stare de sănătate sunt moldovenii reveniţi în fugă (cu sutele? cu miile?) din Italia, Spania, Franţa ori România. Preşedintele Dodon a bălmăjit o explicaţie, dând vina pe Parlament pentru că acesta nu a solicitat declanşarea stării de urgenţă care să fi permis amânarea alegerilor (de parcă nu tot partidul său are majoritatea necesară acolo), drept pentru care scrutinul s-a desfăşurat până la urmă, iar candidatul socialist a deschis vodca şi a muşcat la final din castravetele murat. Cu alte cuvinte, pentru un socialist în plus în Parlamentul de la Chişinău, spitalele de peste Prut se pot trezi cu peste 14.000 de potenţiali cetăţeni infectaţi cu coronavirus doar pentru că au mers la urne. Dar nu aceasta este culmea cinismului, despre care vă ziceam.

A doua zi după alegerile din raionul Hânceşti, socialiştii lui Dodon şi „democraţii” fostului oligarh – actualmente fugar – Plahotniuc s-au pupat pe gură şi au decis să întemeieze şi o familie tradiţională, consfinţită printr-o nouă alianţă de guvernare („Alianţa Coronavirus”, cum inspirat a numit-o presa de la Chişinău). Iar una dintre primele măsuri luate a fost decretarea stării de urgenţă pentru 60 (!) de zile, nu 30, cum se procedează peste tot în lume.

Dar nici aceasta nu este culmea cinismului, despre care vă ziceam. La fel cum nici faptul că s-a întârziat cu bună intenţie declanşarea Stării de Urgenţă în Republica Moldova pentru că altfel nu s-ar fi putut face remanieri guvernamentale, iar „democraţii” foşti ai lui Plahotniuc nu ar fi prins anumite ministere esenţiale (dar despre asta discutăm altă dată). Plus că, odată decretată Starea de Urgenţă, alegerile parţiale de la Hânceşti nu s-ar mai fi ţinut, iar Dodon nu ar mai fi avut încă un cap de deputat în clasor.

Măsura supremă a cinsimului a fost dată de premierul „tehnocrat” moldovean Chicu, fost ministru de finanţe al lui Plahotniuc şi fost consilier al preşedintelui Dodon. Deşi, după debarcarea orchestrată de Dodon în toamna trecută a guvernului pro-european condus de Maia Sandu, România a decis sistarea oricărui ajutor oferit Chişinăului, în contextul acestei pandemii, Bucureştiul a autorizat livrarea de medicamente pentru Republica Moldova. Cu toate acestea, premierul Republicii Moldova – care, de altfel, în plan personal a ales să profite de posibilitatea oferită de România de a-şi redobândi cetăţenia furată în urma anexării Basarabiei – nu a putut să se debaraseze de moldovenismul neosovietic al patronului său politic, nici măcar pentru a face o reverenţă diplomatică de mulţumire, fiind invitat cu câteva zile înainte la TVR Moldova şi recunoscând că are cetăţenia română, a ţinut să lămurească (pentru a nu fi dubii) cum stau lucrurile din punctul său de vedere: „Sunt cetăţean român, dar prin mine curge sânge de om”. Punct.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova