Construieşte, nu cârpeşte

Întrebaţi de ce vor să candideze în alegeri, politicienii de peste Prut care visează să fie consilieri, primari sau deputaţi spun într-un glas acelaşi lucru: „pentru că cei de până acum nu au făcut suficiente lucruri, pentru că doar eu – prin proiectele mele – voi fi acela care le va reda demnitatea/ încrederea/ curajul/ bunăstarea/ bucuria/ viitorul/ libertatea oamenilor”.

Pe vremuri, la scrutinele trecute, alegătorii mai naivi mai că s-ar fi repezit la primul magazin din colţ de unde să îşi cumpere fiecare câte trei ligheane pentru laptele, mierea şi vinul care ar fi urmat să curgă în viaţa lor după ce noii aleşi ai poporului ar fi fost investiţi în funcţii. Acum însă, după ce oamenii s-au cam lămurit că la fiecare tură de alegeri toate promisiunile au cam aceeaşi finalitate – zero, sosirea unei noi campanii electorale este mai degrabă un moment propice pentru a se amuza pe seama a ceea ce se mai poate promite în schimbul unui vot.

Alegerile (anticipate) pentru Primăria Chişinăului, care vor avea loc pe 20 mai, nu ies nici ele din tipar, asemănându-se mai degrabă cu un cenaclu literar SF decât cu o discuţie serioasă şi cinstită despre proiecte concrete. Rând pe rând, cei 12 candidaţi înscrişi în cursa pentru funcţia de Primar al Chişinăului au început să le prezinte chişinăuenilor promisiunile lor şi sunt convins că enumerarea doar câtorva dintre acestea vă va face să zâmbiţi şi pe dumneavoastră.

Aşadar avem un candidat care îşi propune să aplice „trei lovituri asupra problemelor capitalei”, lămurindu-ne că „tocmai de aceea simbolul electoral al nostru este ПЛХ-ПНХ!”. Un alt candidat, care se prezintă drept unul care „construieşte, nu cârpeşte”, le reaminteşte chişinăuenilor că a luptat cu braconierii care „secătuiau de peşte apele”. Tot el îşi prezintă privirea de ansamblu „din zborul şoimului” asupra Chişinăului (comuniunea om-natură se pare că a lăsat urme adânci asupra domniei-sale), din care aflăm că în afară de „hrana culturală”, pentru locuitorii capitalei se mai pregătesc mai multe proiecte grandioase: „un proiect multianual de investiţii publice de 2 miliarde Euro pe 5 ani” şi amenajarea a 250.000 locuri de parcare (!). „Împreună scăpăm de binomul trădător!”, adaugă acesta şi uite aşa s-a trecut de la administraţie locală la politică globală. Un alt candidat a decis să meargă pe cartea sincerităţii: „Spre deosebire de alţii eu nu mint! Vin-o (sic!) cu noi!”, emoţiile adevărului jucând – probabil – feste gramaticii.

Favoritul meu până în acest moment este un candidat care a decis că o prioritate pentru noua primărie a Chişinăului este înfiinţarea unei televiziuni a instituţiei: „Vom fonda o televiziune, şi asta o vom face mai repede decât reorganizarea şi noua echipă. Vom transmite semnale foarte echilibrate pentru a consulta cetăţenii. Acuma, cu un telefon şi un suport care e mai greu decât telefonul faci televiziune într-un birou de la Primărie. Trebuie trei băieţi, trei oameni, patru oameni într-o redacţie, ceea ce face acum purtătorul de cuvânt al Primăriei”. Lista bazaconiilor însă poate continua cu crearea, pe bază de voluntariat, a unei Gărzi Urbanistice, cu aducerea în Primărie a unei echipe de studenţi de la Drept care vor analiza contractele publice (studenţii făcând astfel practică, iar Primăria făcând economii, pentru a nu mai angaja jurişti), amenajarea în Grădina Publică „Ştefan cel Mare” în format de spaţiu deschis a unui mini-teatru de recital de poezie şi muzică patriotică – ”La sfat cu M. Eminescu”, gratuitatea transportului public orăşenesc sau plantarea a 1 milion de copaci (!) în locul arborilor defrişaţi şi în noile spaţii verzi amenajate. Un alt candidat, mai modest, a promis că va planta personal, din salariul său, 1.000 de copaci anual.

Nici pe partea de dezvoltare economică a Chişinăului nu stăm rău deloc. Plecând de la constatarea că „migranţii moldoveni păstrează la ciorapi mai mult de 7 miliarde de euro”, un alt candidat propune întoarcerea diasporei acasă prin crearea unei bănci în care 50% dintre acţiuni să fie deţinute de către moldovenii de peste hotare. Alţi candidaţi, mai optimişti, propun atragerea unor investiţii de 5 miliarde de euro (!) din România ori emiterea de obligaţiuni de 1 miliard de Euro pe „bursele mari”, de la Londra şi Frankfurt pentru a aduce bani în capitala de peste Prut.

Salarii, pensii, alocaţii, burse, ajutoare sociale, nimic nu a scăpat fără a fi majorat în ofertele electorale ale celor care vor să devină primari ai Chişinăului, toţi omiţând însă să spună că acest lucru este de competenţa guvernului şi a parlamentului, în nici într-un caz a primarului.

Iar cât lumea şi presa sunt ocupate cu circul de la alegerile pentru primăria Chişinăului, guvernul „pro-european” al oligarhului Plahotniuc îşi vede liniştit de treabă, terminând de achiziţionat 69 de ambulanţe GAZ (fiind posibil ca numărul lor să fie suplimentat cu încă 100 de bucăţi), suma alocată pentru acest lucru fiind de 300 de milioane de lei moldoveneşti (aproximativ 15 milioane de euro). Firma care a oferit, ca prin minune, cea mai bună ofertă este taman din Rusia, aparţinând lui Oleg Deripaska, unul dintre oligarhii de încredere ai lui Vladimir Putin, aflat pe lista sancţiunilor impuse de SUA după începerea războiului din Crimeea. „Ei, aşa s-a primit”, cum s-ar zice peste Prut. Atât doar să sperăm, că banii ajunşi în buzunarele ruşilor lui Putin pentru nişte modele vechi de ambulanţe care nici măcar în Rusia nu se mai folosesc să nu provină din ajutorul financiar acordat de către România.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova

Publicitate și alte recomandări video