Caută 
3 MIN
Insectele, buruienile și alți dăunători pot avea rezultate devastatoare, reducând semnificativ sau chiar distrugând viitoarele recolte. Fermierii și oamenii de știință din întreaga lume lucrează în mod constant la metode de protecție a culturilor pentru a elimina efectele nedorite. O strategie integrată de gestionare a dăunătorilor o reprezintă controlul biologic.
Ce este controlul biologic?
Procesul de control biologic reprezintă o metodă de gestionare a dăunătorilor, bolilor și buruienilor care implică utilizarea agenților naturali (precum prădători, paraziți, patogeni și competitori) pentru a reduce populațiile organismelor problematice la nivele non-dăunătoare sau acceptabile. Această metodă poate fi utilizată în agricultură, silvicultură, protecția plantelor, în medii urbane și în alte domenii în care organismele problematice pot cauza probleme. Controlul biologic menține sub evidență dăunătorii care afectează culturile legumicole.
Când este util controlul biologic?
Controlul biologic poate fi util în mai multe situații, cum ar fi:
- Când dăunătorii sau bolile sunt rezistente la tratamentele chimice convenționale sau când acestea sunt considerate nedorite din cauza impactului lor asupra sănătății umane sau a mediului înconjurător;
- Când se dorește minimizarea utilizării pesticidelor și înlocuirea acestora cu metode mai sustenabile pentru a proteja plantele sau culturile;
- Când se dorește obținerea unui echilibru natural al ecosistemelor și promovarea biodiversității prin crearea unui mediu care să favorizeze dezvoltarea populațiilor de organisme benefice.
De ce agenții de control biologic sunt o modalitate sigură de a ține sub gestiune dăunătorii din culturile cu legume
Agenții de control biologic includ inamici naturali, prădători și agenți patogeni care acționează împotriva dăunătorilor și pot fi introduși în cultură pentru a reduce populația dăunătorilor sau chiar pentru a eradica complet o specie de dăunător.
Inamicii naturali sunt organisme care se hrănesc cu dăunători, precum insecte parazite sau prădătoare. Aceștia pot fi introduși manual în cultură pentru a controla populațiile de dăunători.
Prădătorii sunt organisme care se hrănesc cu la fel cu dăunători.
Agenții patogeni sunt microorganisme care infectează dăunătorii și îi ucid, cum ar fi bacteriile și virusurile. Această metodă de control biologic este eficientă și sigură și nu afectează organismele benefice sau mediul înconjurător.
În aceeași ordine de idei, capcanele și feromonii sunt utilizați în controlul biologic pentru a atrage și prinde dăunători specifici în culturile de legume. Capcanele sunt utilizate pentru a captura dăunători precum musculițele și gândacii. Feromonii sunt substanțe chimice eliberate de daunatori și utilizate pentru comunicarea lor sexuală sau socială. Feromonii sintetici pot fi utilizați pentru a atrage dăunătorii specifici și a-i monitoriza, de exemplu, pentru a determina momentul optim de aplicare a tratamentului cu agenți de control biologic. Prin utilizarea capcanelor și a feromonilor, se poate reduce nevoia de aplicare a pesticidelor și se poate proteja mediul și organismele benefice.
Astfel, procesul de combatere biologică poate fi o opțiune foarte utilă pentru a gestiona dăunătorii și bolile, metodă care ajută practic legumicultorii sa lupte cu dăunătorii din culturi. Acesta este pe bună dreptate o componentă importantă în programul de combatere integrată, o strategie pe care Marcoser o încurajează și o aplică pentru controlul pe termen lung a dăunătorilor. Prin utilizarea controlului biologic se încearcă și menținerea sub control a dăunătorilor fără a depăși pragul economic de daune pe care le poate suferi cultura.
