În ultimii ani, numărul pacienţilor care suferă de boală cronică de rinichi şi care au ajuns la Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon“ din Iaşi pentru internare de zi sau continuă se află într-o uşoară creştere. Conform statisticilor, în anul 2016 ajungeau la unitatea medicală ieşeană 2.642 de pacienţi care aveau ca diagnostic principal boală cronică de rinichi, în anul 2017 au ajuns 2.790, iar în anul 2018, numărul lor a crescut până la 2.846. Aceşti pacienţi sunt cei care au venit pentru internări de zi, anual numărul celor care au avut nevoie de internare continuă fiind de aproximativ 350.

Mai exact, boala constă în afectarea progresivă a funcţiei rinichilor, cauzele principale fiind legate de diabet zaharat, dar şi de boli cardiovasculare sau de obezitate.

„Se observă o scădere a internărilor continue, în schimb este o creştere permanentă a internărilor de zi, ceea ce înseamnă că pacienţii ajung la noi mai repede, nu mai ajung în regim de urgenţă“, a precizat dr. Ionuţ Nistor, medic primar nefrolog şi purtător de cuvânt al unităţii medicale.

Majoritatea pacienţilor ajung în evidenţele singurului spital din Moldova care tratează astfel de afecţiuni după ce medicul de familie identifică anumite modificări şi le sugerează să continue cu mai multe analize. De asemenea, 20% dintre pacienţii care au diabet zaharat asociază şi probleme cu rinichii, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul celor cu probleme cardiovasculare.

„Această evaluare este obligatorie pentru că ea schimbă recomandări din viaţa de zi cu zi. De exemplu, se adaptează pentru fiecare pacient cantitatea de lichid care trebuie consumată, regula de a bea doi litri de apă pe zi este de foarte multe ori contraindicată în cazul lor, fiind prea mult. De asemenea, fiind în mare parte persoane vârstnice care iau medicamente pentru mai multe boli, rolul acestui consult este de a ajusta dozele şi eventual chiar de a opri medicamentele care pot dăuna şi accentua progresia bolii“, a completat medicul ieşean.

Specialiştii preconizează că numărul celor cu afecţiuni renale va creşte în următorii ani, mai ales având în vedere că lipsesc programele de prevenţie şi screening. Un alt motiv este că numărul transplanturilor care se fac anual este foarte mic comparativ cu nevoile existente, iar programul naţional de dializă se află la capacitatea maximă de dezvoltare, fiind necesare noi centre de dializă, dar care sunt asociate cu costuri foarte mari.

Din fericire, nu orice persoane care are o funcţie diminuată a rinichiului are nevoie de transplant sau dializă, medicii spunând că, dacă pacientul este evaluat corect periodic, iar factorii de risc sunt ţinuţi sub control, acesta poate duce o viaţă normală.

Simptomele care trebuie să dea de gândit şi care necesită o vizită la medic sunt legate de umflarea mâinilor şi a picioarelor, lipsă de energie şi de forţă, intoleranţă faţă de anumite alimente, precum şi de scăderea volumului de urină în timpul a 24 de ore.