Cu jalba în proţap la Senat

Crema sportului românesc a fost prezentă zilele trecute la Senat pentru a-şi da cu părerea despre problemele sportului românesc. La iniţiativa a doi parlamentari, aş fi vrut să spun că nu contează culoarea lor (politică, evident), dacă nu mi-ar fi sărit în ochi că ei fac parte din efemera opoziţie interimară. Într-adevăr, idei apar cu duiumul, fiecare este expert în privinţa modului în care trebuie să cureţe vecina excrementele de pisică, ştiu perfect cum să scoată capra vecinului din boală, dacă ar fi fost capra lor, dar la ei în casă dau din umeri şi dau vina pe greaua moştenire. Ce-i adevărat moştenirea trecutului este din ce în ce mai grea de la o legislatură la alta şi sărăcia se acumulează treptat-exponenţial în ambientul în care gâfâie capra asta comună. Bine-bine, se poate întreba: dar nu trebuie să fie aici vorba despre problemele sportului, în ce Babilon ne băgăm şi de ce?

Pentru că, pentru cine se pricepe cât de cât la economie, rezolvarea problemelor sportului e floare la ureche dacă ţara este prosperă şi ferice. Adică nu e mare lucru să măreşti procentul din PIB pentru sport, dacă economia DUDUIE, după cum spunea odată un vechi traseist politic. Totul merge bine, PIB-ul este „performant”, salariul mediu pe economie este la nivel concurenţial, leul creşte, deficitul scade, avem de unde investi bani în speranţele olimpice, avem de unde oferi facilităţi celor care se încumetă să investeasă în sport de calitate. Deocamdată, tot ceea ce putem face, noi cei de pe margine, este să ne rugăm de guvernanţi, care or fi ăia, să nu uite sportul de la împărţeala social-democrat-liberală a sărăciei.

Cu toate acestea, cei care au iniţiat dezbaterea de la Senat, n-au făcut un lucru rău. Dintr-un singur motiv: marii sportivi ai României (Nadia Comăneci, Gabriela Szabo, Ilie Năstase, Simona Halep, Camelia Potec, Alina Dumitru etc) au avut ocazia să-şi spună păsurile. Şi toţi au vorbit, au exemplificat, au solicitat, fără speranţe şi fără promisiuni. Simona Halep a vorbit despre situaţia aberantă în care se află Federaţia Română de Tenis, tăiată de la firimiturile bugetare din cauza unor chichiţe birocratice. O Federaţie care are 10 jucătoare în Top 200 WTA şi a ajuns în semifinala Fed Cup; Camelia Potec se plânge de procentul infinitezimal acordat sportului din buget şi se întreabă cu ce argumente să-i mai îndrumi pe copii spre terenuri, săli şi piscinele care nu prea sunt nici alea. Poate că acel „epsilon” din PIB ar fi fost mai nimerit să nu existe, decât să fie izvor de speranţe deşarte. Nadia, gigantica Nadia, şi Gabi „Szabo Expres” deplâng starea în care au ajuns sporturile în care au strălucit (gimnastica feminină românească era prima în lume şi atletismul feminin, al doilea în Europa); Alina Dumitru a vorbit fără reţineri despre „stimulentele” care se practică în judo-ul feminin despre care a scris şi presa destabilizatoare. Dacă ar fi fost prezentă, Cristina Neagu ar fi avut dificultăţi în a explica cum de a ajuns să facă instrucţie Japonia cu ale noastre la handbal; dacă ar fi fost prezent, Nicu Vlad ne-ar fi explicat cum se întâmplă că ne batem acum cot la cot cu bulgarii în topul dopajului din sportul european al halterelor. Şi poate ar fi fost necesară şi prezenţa doamnei Elisabeta Lipă de la vâsle&rame care să arate lumii prin ce miracol reuşeşte să se menţină în acest labirint flămânzit al sportului românesc.

Ar fi multe întrebări de pus, însă ce-i drept, fără prea multe speranţe de răspuns. Ce răspunsuri pot da unei constelaţii de (foşti şi actuali) sportivi , nişte parlamentari care nu ştiu în ce scaune vor sta peste câteva luni sau un an? Cei cu pâinea şi cuţitul, în principal, ministrul liberal de resort, au vorbit puţin. Că sportul merită, că sportul trebuie, că acum cercetăm, evaluăm, clarificăm, clasificăm, totul sub umbrela binefăcătoare a interimatului. Problemele sunt altele la ora actuală (criza politică) şi în perspectivă (starea economiei). Nu ne putem ascunde, sportul nu se poate dezvolta în actuala stare a naţiunii. Se aşteaptă o clasă politică capabilă să ne scoată din haos, clasă care nu se întrevede. Până atunci, ne-am lămurit cu atletismul după Gabi Szabo şi gimnastica după Cătălina Ponor şi aşteptăm, cu din ce în ce mai mult dezinteres, handbalul după Cristina Neagu şi tenisul fără Simona Halep.