Cum s-a pleoştit iscusitul hidalgo

Nu trebuie să fii medic cardiolog pentru a realiza intensele fibrilaţii şi palpitaţii prin care au trecut susţinătorii şi lăudătorii proiectului „CSA Steaua în Superligă”. Includem aici şi pe jucătorii echipei care joacă acum în Ghencea şi pe bietul antrenor Daniel Opriţa, dus, săracul, de un vals ameţitor şi ondulatoriu cu muzica lui Iosif Ivanovici în surdină. Numai că ei n-au fost înghiţiţi de valurile Dunării, pe care s-au descurcat nesperat de bine, ci de ale Bahluiului, în circumstanţe diferite. Dar asta cu circumstanţele e altă poveste, cert este că până la proba incriminatorie, nu-l putem acuza pe Opriţa că a mers cu căpriţa, chit că este finul lui Dorinel Munteanu, chit că unii bârfitori mai zic că a fost şi cumătru, ba chiar ginere vitreg. Dar pe noi nu ne interesează bârfele aşa că rămâne Opriţa, care nu ştia cu ce vâslă să mai navigheze pe loc.

CSA Steaua a pornit campionatul fără drept de promovare în Superligă, în ciuda asigurările juristului Florin Talpan că totul se rezolvă pe parcurs, mai ales că influentul şi inteligentul Vasile Dâncu era Ministrul Apărării. Apoi, s-a schimbat modificarea guvernamentală, iar Dâncu a rămas pe margine în postura favorită de eminenţă cenuşie. Fanteziile Talpanului au prins cheag la club, care, a realizat şi câteva transferuri de fotbalişti dornici de scurtărturi spre prima ligă. Şi unde mai pui că FRF a „uitat” că participarea unei echipe fără drept de promovare în play-off este nocivă, aşa că pentru mulţi din oastea ghenceană se iţeau perspective de „trai, nineacă”. Lucrurile mergeau spre normal şi – pentru unii – resemnare, când acelaşi Dâncu a lansat, din afara M.Ap.N, şopârla cu modificarea legii sportului, prin permiterea societăţilor cu finanţare publică să concureze de la egal la egal pe tărâm sportiv cu cele de drept privat. Că iscusitul hidalgo Don Quijotte de la Guencha a anunţat, prin aprilie, că CSAS poate promova chiar din această vară, ceea ce a turnat fiori la Iaşi, Galaţi şi prin Colentina-Floreasca, nu miră pe nimeni, miră  că posibilitatea asta a fost girată chiar de jupân Răzvan Burleanu de la FRF, cu un „why not” pe româneşte, uitându-se că o lege nu se schimbă în timpul procesului, sau cu spunea bardul Păunescu cândva, o locomotivă nu-şi schimbă roţile din mers.

Ulterior, au apărut şi îndoielile, chiar în tabăra lui Dâncu, precum că amendamentul nu va trece prin parlament ca gâsca prin apă, prin comisii şi plenul Parlamentului. Şi iată că exact înaintea meciului Stelei din Copou, Consiliul Legislativ a dat aviz negativ „legii Dâncu”, urmat la o zi de Consiliul Economic şi Social. Un senator din apropierea lui Dâncu a precizat că, de cele mai multe ori, aleşii neamului nu neglijează avizele, aşa că Opriţa s-a dezumflat şi a rămas cu o singură dorinţă, să mai facă odată zob marea rivală, Dinamo pentru ca să moară capra vecinului odată cu cea proprie. O ipoteză mai ciudată a fost lansată de un alt fost mare stelist, Gabi Balint, care susţine că Dâncu a urmărit un efect contrar: punând pe tapet promovarea Stelei, Richelieu de Dâmboviţa ar fi dorit, de fapt, să deschidă o dezbatere privind susţinerea privată a echipelor profesioniste sportive de către instituţii publice, inclusiv primării.

Nu prea credem în teoria lui Balint, cert este că forfoteala din amintitele comisii s-a translat în ditamai Ministerul, aripa care doreşte distanţarea de fotbal devenind din nou activă. Într-adevăr, CSA Steaua susţine multe ramuri sportive, inclusiv  echipe, dar rezultatele trag în prăpastie: echipa de handbal se află în aceeaşi situaţie, neavând permisiunea de a „repromova” în Liga Zimbrilor, mândra (de altădată) echipă de baschet a retrogradat, iar singura cu sponsor privat mai acătării, cea de rugby, nu mai e ceea ce a fost. Fotbal de primă ligă, cu povara Sevilla 1986 pe cap le mai lipsea înstelaţilor de la Minister. Iar Talpan, care face mereu notă disonantă în corul Armatei, a rămas să se lupte cu morile de vânt şi să recite de pe plăci vechi de gramofon lozinci la fel de anacronice. În plus, din cauza unor motive birocratice, dar şi financiare, Steaua poate rata licenţa chiar şi pentru Liga a II-a, astfel că moralul jucătorilor înaintea unicului obiectiv, meciul cu Dinamo, este la cote şi mai joase.

Cât despre problema finanţării sportului profesionist de la buget este un subiect mult mai vast, care nu-şi are locul în acest text. Rămânem cu promisiunea că vom reveni pe subiect.