De la Bryant la Rossi, via Ionuţ Popa şi Maradona

Ianuarie: Gigantul Kobe Bryant

Fostul baschetbalist a încetat din viaţă după ce elicopterul în care se afla împreună cu încă opt persoane s-a prăbuşit în Calabasas, Los Angeles. În elicopter se afla şi fiica sa în vârstă de 13 ani, Gianna. Nimeni nu a supravieţuit. Bryant, care s-a retras din activitatea sportivă în aprilie 2016, după 20 de ani petrecuţi la LA Lakers, era căsătorit şi avea patru fiice. Kobe Bryant a câştigat cinci titluri de campion NBA cu Los Angeles Lakers, trei cu numărul 8 purtat pe tricou şi două cu 24, a fost desemnat cel mai bun jucător din ligă în 2008, cel mai bun baschetbalist al finalelor din 2009 şi 2010, a fost selecţiont de 17 ori pentru All Star Game şi a fost desemnat de patru ori cel mai bun jucător din meciul vedetelor.

În prima lună a anului au mai decedat doi piloţi de motocros, Paulo Gonçalves şi Edwin Straver, în timpul Raliului Dakar

Februarie: Gregg, portarul de cauciuc

Harry Gregg a făcut parte în urmă cu mai multe decenii din echipa lui Matt Busby de tineri jucători talentaţi, supranumită “Busby Babes”. El a fost achiziţionat de Manchester United în decembrie 1957 cu 23.000 de lire sterline, o sumă record în acel moment pentru un portar. La 6 februarie 1958, avionul care transporta echipa de la Belgrad s-a prăbuşit la München, unde făcuse o escală. Au murit 23 de oameni. Gregg a salvat atunci câteva persoane: pe Vera Lukic, soţia însărcinată a unui diplomat iugoslav, pe fiica acesteia Vesna, dar şi pe Bobby Charlton, Dennis Viollet, Matt Busby şi Jackie Blanchflower. Două săptămâni mai târziu, Manchester United, cu Gregg în poartă, a eliminat Sheffield Wednesday din Cupa Angliei.Gregg a jucat pentru Manchester United în perioada 1957-1966. La finalul carierei de fotbalist, el a fost legitimat la Stoke City (1966-1967). “Eroul de la Munchen” a făcut parte şi din naţionala Irlandei de Nord (25 de meciuri în perioada 1954-1964). El a fost apoi antrenor. Fotbalul românesc l-a pierdut în februarie pe Ilie Bărbulescu, component al echipei Steaua care a câştigat la Sevilla ăn 1986 finala Cupei Campionilor Europeni

Martie: Michel Hidalgo, cel care a relansat „cocoşul galic”

Fost selecţioner al naţionalei de fotbal a Franţei, Hidalgo a încetat din viaţă la Marsilia, la patru zile după ce a împlinit 87 de ani. Hidalgo a antrenat echipa Franţei timp de opt ani, în perioada 1976-1984. Cu el la conducere, francezii au câştigat titlul european în 1984, fiind primul trofeu la nivel de naţională al fotbalului din Hexagon,într-o echipă din care nu lipseau Platini, Giresse, Tigana sau Fernandez.

În martie au mai murit Lorenzo Sanz, unul dintre cei mai eficienţi preşedinţi ai Realului, fundaşul Capon, fost la Atletico, Pape Diouf, senegalezul care a condus Olympique Marseille (de COVID 19), iar din fotbalul nostru, fostul portar Martin Tudor de la Steaua.

Aprilie: Moss, legenda Formulei 1

Stirling Moss a decedat după o lungă suferinţă, la locuinţa sa din Londra. El a pilotat în Formula 1 la echipe ca Mercedes-Benz, Maserati, Vanwall, Cooper, Lotus şi HWM, între 1951 şi 1961, perioadă în care a luat startul în 66 de mari premii şi a câştigat 16 curse de Grand Prix, cele mai multe dintre piloţii care nu au reuşit să obţină titlul mondial. Moss a fost de patru ori vicecampion mondial.Moss a fost nevoit să se retragă în 1962, după un accident suferit la Goodwood, în urma căruia a stat în comă o lună şi a fost paralizat şase luni. El a continuat să concureze în curse de maşini de epocă până la vârsta de 81 de ani.

Au mai plecat în aprilie, dintre noiAntrenorul de fotbal Radomir Antic (l-a avut elev şi pe Gică Hagi la Real Madrid) şi semifondistul italian Donato Sabia (campion european indoor la 800 m)

Mai: Bobby Morrow, fulgerul de la Melbourne

Triplu campion olimpic, Robert Joe Morrow a decedat din cauze naturale, la locuinţa sa din San Benito. La Melbourne, în 1956, Morrow s-a alăturat conaţionalului său Jesse Owens, singurul până atunci care câştigase urul în probele de 100 m, 200 m şi ştafetă 4X100 m la o singură ediţie a Jocurilor Olimpice. Morrow s-a retras din atletism în 1958, înainte de a reveni pentru scurt timp în 1960, când a încercat fără succes să se califice la Jocurile Olimpice de la Roma. Fotbalul s-a despărţit de antrenorul Luigi Simoni, recordmanul promovărilor în serie A, dar şi câştigător al Cupei UEFA cu Inter Milano în 1998. De la noi, fostul arbitru asistent Dan Lăzărescu (vicepreşedinte la CCA), fostul jucător al FC Argeş, Constantin Radu I, iar din alte sporturi, menţionăm decesul tragic al unui sumotori de doar 28 de ani, Shobushi Kanji, primul sportiv de mare nivel răpus de COVID 19

Iunie: Ionuţ Popa, „domnitorul” Copoului

Antrenorul Ionuţ Popa a decedat la Spitalul Judeţean Arad. În urmă cu mai mult de un an, tehnicianului i-au fost descoperite tumori la nivelul capului, care nu puteau fi operate. În perioada 2004-2009, a antrenat fără oprire Politehnica Iaşi, fiind foarte iubit de suporterii din Copou, care l-au numit „Ştefan cel Mare”. A mai apărut în două scurte intervale la noua echipă a Iaşului şi a mai pregătit UTA, FC Bihor, CS Mioveni şi ACS Poli Timişoara, fiind renumit prin salvările de la retrograrare şi promovările echipelor sale.

Au mai decedat: Kurt Thomas, primul gimnast american campion mondial; Svein Arne Hansen, preşedintele European Athletics), fotbalistul slovac Marian Cisovsky, ex-Poli Timişoara şi fostul internaţional român de baschet Imre Vizi.

Iulie: Jackie Charlton, zis „Girafa”

Fost fundaş legendar la Leeds United, campion mondial cu Anglia şi fost selecţioner al Irlandei a murit la locuinţa sa din Northumberland. El fusese diagnosticat cu limfom anul trecut şi avea şi demenţă. Charlton a fost unul dintre personajele cel mai iubite din fotbalul englez, el mai pregătind echipe precum Sheffield Wednesday, Middlesbrough şi Newcastle. El a condus Irlanda la Euro-1988 şi la Cupa Mondială din Italia, din 1990. Alte decese; Alex Pullin (campion mondial la snowboarding), Lara Van Ruijven (campioană mondială de patinaj viteză), Ekaterina Aleksandrovskaia, patinatoare rusă care a reprezentat Australia (s-a sinucis la 20 de ani!_

Noiembrie: Doliu planetar în memoria lui Maradona

Starul argentinian a încetat din viaţă în locuinţa sa din Dique Lujan, cauza fiind insuficienţă cardiacă acută, la un pacient cu cardiomiopatie dilatativă, insuficienţă cardiacă congestivă care a generat edem pulmonar acut. Decesul său a venit după ce, la 3 noiembrie, Maradona a fost supus unei intervenţii chirurgicale pe creier, operaţie făcută pentru un hematom subdural. După deces au apărut suspiciuni de neglijenţă, justiţia deschizând o anchetă pentru a afla dacă fostul jucător a primit îngrijirile medicale. De-a lungul carierei sale de jucător profesionist, Maradona a jucat pentru Argentinos Juniors (1976-1980), Boca Juniors (1981, 1995-1998), FC Barcelona (1982-1984), Napoli (1984-1991), FC Sevilla (1992-1993) şi Newell's Old Boys (1993-1994). În cariera sa internaţională, a jucat pentru naţionala Argentinei 91 de meciuri şi a marcat 34 de goluri. A participat la patru turnee finale ale Campionatului mondial de fotbal FIFA., incluzând Cupa Mondială din 1986, când, în calitate de căpitan de echipă, a condus Argentina spre titlul final. La acelaşi turneu, în meciul pentru sferturile de finală, disputat împotriva Angliei, a marcat două goluri în victoria Argentinei cu scorul de 2-1, goluri care l-au consacrat la nivel mondial. Primul gol a fost marcat cu mâna şi numit ulterior Mâna lui Dumnezeu, conform declaraţiilor fotbalistului, iar al doilea gol a fost înscris după o cursă de aproximativ 60 de metri în care a driblat şase jucători englezi, gol care a fost desemnat ulterior golul secolului.În 1991, a fost suspendat după ce a fost depistat pozitiv cu cocaina, în Italia, iar în 1994 a fost exclus de la Cupa Mondiala din SUA, găsit dopat cu efedrina. El a avut probleme de sănătate din cauza consumului de cocaină şi nu de puţine ori a avut conflicte cu jurnalişti şi cu oficiali din fotbal.

Maradona a devenit, în noiembrie 2008, selecţionerul Argentinei, el având anterior doar două experienţe scurte şi lipsite de succes ca antrenor, la echipele Mandiyu de Corrientes (1994) şi Racing Club (1995).

Dacă în lunile august, septembrie şi octombrie, nu am consemnat dispariţii notabile din lumea sportului, în noiembrie ne-au mai părăsit fotbalistul român Viorel Turcu (fost la FC Argeş,Steaua şi Dinamo), precum şi internaţionalul senegalez Papa Bouba Diouf, cel care a rămas în istorie ca autorul golului prin care Senegal a învins Franţa (campioana mondială en-titre) în meciul de deschidere al Cupei Mondiale din 2002.

Decembrie: Pablito d'Oro

Parcă o prelungire a lunii precedente, grevată de dispariţia lui Maradona, ultima lună a anului a fost neagră din prisma amatorului de fotbal. Paolo Rossi a fost campion mondial cu naţionala de fotbal a Italiei în 1982, a încetat din viaţă din cauza unui cancer.Evoluţia echipei lui Enzo Bearzot şi a lui „Pablito” a fost de pomină: după o calificare jenantă din grupă cu trei remize, Italia a plecat „alla marcia” spre titlu: iar Rossi,ţinut în echipă de Bearzot în ciuda contestărilor vehemente, a marcat în ultimele trei meciuri (3-2 cu Brazilia, 2-0 cu Polonia, 3-1 cu Germania) şase goluri.Trei antrenori importanţi au încheiat conturile cu această lume: argentinianul Alejandro Sabella, finalist cu naţionala „albicelestă” la CM 2015, Otto Baric, dost selecţioner al Croaţiei, Austriei şi Albaniei şi Gerard Houllier, nefericitul selecţioner al Franţei care a ratat calificarea la World Cup 1994 după două înfrângeri consecutive pe teren propriu, cu Israel şi Bulgaria. Dar şi fericitul câştigător al Cupei UEFA şi Supercupei Europei, la cârma „cormoranilor” din Liverpool (prelucrare după news.ro)