Democraţia românească şi partidele ei

luni, 17 septembrie 2018, 01:50
1 MIN
 Democraţia românească şi partidele ei

I. Despre referendumul Coaliţiei pentru Familie (CpF) şi boicot

Cel mai probabil referendumul cerut de CpF va avea loc. Îl voi boicota.

Cel mai probabil referendumul cerut de CpF va avea loc. Îl voi boicota. De ce? Pentru că „toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi” (art. 1, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului). Egalitatea în drepturi nu se votează, ea e o precondiţie a vieţii într-un regim democratic. Adică abia ea face posibil votul egal pe orice alte teme, dar nu şi invers: dacă oamenii aleg să trăiască într-o democraţie, ei asumă din capul locului egalitatea în drepturi. Altfel, regimul nu mai e democratic.

Unii spun că votul la referendum ar fi o obligaţie civică. În general, poate că au dreptate, dar în cazul ăsta nu. Pentru că, repet, egalitatea în drepturi nu se votează – se asumă pur şi simplu ca o condiţie fundamentală a democraţiei. Alţii spun că nu există un drept la căsătorie. Ba există, afirmat explicit într-o sumedenie de carte, pacte şi tratate internaţionale privitoare la drepturile omului – carte, pacte şi tratate ratificate inclusiv de România. Iar dacă dreptul la căsătorie există, el trebuie recunoscut tuturor fiinţelor umane capabile să-şi dea consimţământul. Tuturor, indiferent de orientare sexuală, de identitate de gen şamd. Aşa cum unii sunt enervaţi că analfabeţii votează, tot aşa unii sunt enervaţi că persoanele gay se pot căsători între ele. E dreptul lor să fie nervoase, triste, sau cum vor ele – dar nu e dreptul lor să restrânga drepturi şi să încalce egalitatea în drepturi.

Libertatea şi democraţia nu vin gratis. Eşti ţinut să plăteşti preţul de a convieţui cu cei cu ale căror opţiuni, concepţii sau stiluri de viaţă eşti eventual în profund dezacord. Dar dacă refuzi să plăteşti preţul, refuzi practic democraţia. De-asta n-am nicio urmă de simpatie pentru cei care încearcă să limiteze drepturi şi libertăţi doar fiindcă se simt ei ofensaţi de nu ştiu ce. Să rămână ofensaţi, e dreptul lor – dar în clipa în care în numele opţiunilor lor încearcă să interzică alte opţiuni, la fel de legitime, să îşi asume că în felul ăsta ies din zona democratică şi militează deschis pentru un regim al inegalităţii în drepturi – şi să îşi asume şi consecinţele morale şi juridice ale militării împotriva regimului democratic.

La urma urmei, şi pe mine mă ofensează teribil credinţele şi stilul de viaţă ale habotnicilor religioşi – dar nici prin cap nu mi-ar trece să le interzic. E, repet, preţul pe care îl plătesc pentru a trăi într-o democraţie. Abia asta – plata acestui preţ – e o obligaţie civică. Unii vor zice că şi în alte ţări s-au organizat referendumuri pentru recunoaşterea sau nu a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Foarte rău că s-au organizat. După cum am spus, egalitatea în drepturi nu se supune la vot, fiind o precondiţie a votului. Sau se supune doar în sensul unui referendum prin care poporul decide dacă vrea sau nu să trăiască într-un regim democratic.

Cât despre sensibilităţi, culturi şi societăţi diferite, ăsta e un argument produs de Arabia Saudită, de Rusia sau de habotnicii religioşi din America – adică de state şi de persoane care resping explicit democraţia. Aşa că nu, nu invocaţi eventuale diferenţe culturale: drepturile omului sunt universale, iar dacă trăiţi într-o democraţie le respectaţi. Din nou, asta e o obligaţie civică. Prin urmare, dacă sunteţi cetăţeni care îşi asumă regimul democratic, obligaţia voastră civică e să boicotaţi referendumul CpF. De-asta şi eu îl voi boicota. Egalitatea în drepturi nu se votează: se respectă.

 

II. Opoziţia democratică

 

Nu am votat niciodată cu PSD. Niciodată, în nicio circumstanţă. Din 1990 încoace l-am considerat un partid toxic pentru democraţia românească – şi asta independent de orice ideologie, de orice savantlâcuri cu „stânga” şi „dreapta”. De astăzi, adaug pe lista partidelor toxice, cu care nu voi vota niciodată, în nicio circumstanţă, PNL, ALDE, UDMR şi PMP. Partidele care mă reprezintă sunt USR, Demos şi Mişcarea România Îîmpreună (care toate trei s-au raliat mişcării de boicot a referendumului CpF).

Democraţia nu se negociază, se apără! Iar până acum, singurii care au apărat democraţia în faţa valului de mizerie antidemocratică sunt USR, Demos şi MRÎ. Felicitări, USR! Felicitări, Demos – pentru reacţia promptă de data asta! Felicitări MRÎ!

Egalitatea în drepturi nu se votează! Se asumă!

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

Comentarii